Cumparatorii fermelor - bagati in faliment de stat imediat dupa semnarea contractelor

Bazandu-se pe o lege privind stergerea datoriilor societatilor comerciale din agricultura in momentul privatizarii, cumparatorii s-au trezit executati silit
De la directorul Agentiei Domeniilor Statului pana la premier, toti oficialii guvernamentali si-au luat angajamentul sa finalizeze marea privatizare din agricultura pana la sfarsitul lui 2002. De curand, termenul din cuvantarile oficialilor s-a mai prelungit, dar nu cu mult - sigur, societatile comerciale din agricultura se vor privatiza pana la sfarsitul lui 2003. Ceea ce poate nu stiu guvernantii este ca, pana in decembrie 2003, s-ar putea sa nu mai aiba ce privatiza. In plus, sute de procese ar putea aparea in cel mai scurt timp, dintr-un motiv aberant: legile emise in privinta marii privatizari din agricultura sunt incalcate de chiar functionarii statului. Ca si in industrie, marea privatizare din agricultura ar fi trebuit sa inceapa prin stergerea unei parti a datoriilor, statul incercand in acest fel sa faca mai atractive societatile comerciale in mare parte decapitalizate. Astfel, Parlamentul a emis, in 29 aprilie 2002, o lege privind unele masuri pentru cresterea atractivitatii la privatizare a societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole proprietate publica sau privata a statului (L. 254/2002). Conform acestei legi, obligatiile bugetare ale fermelor restante la data de 31 decembrie 2001, atat catre administratia centrala, cat si catre administratiile locale, erau sterse. De asemenea, se stergeau debitele provenite din penalitati si majorari de intarziere, iar datoriile catre fondurile de asigurari sociale se reesalonau. Pentru a fi siguri ca marea privatizare nu va intampina nici o piedica, parlamentarii au anexat la textul legii o lista cu nu mai putin de 579 de societati comerciale de care statul ar fi urmat sa scape. Ce n-au prevazut nici salariatii fermelor agricole, nici investitorii care ar fi dorit sa cumpere aceste ferme este ca, in Romania, intrarea in vigoare a unei legi nu inseamna si aplicarea ei. Conform Legii 254/2002, stergerea datoriilor trebuia sa inceapa din iunie 2002, iar, pana la data de 15 mai 2002, ministrul de Finante ar fi trebuit sa emita normele privind inregistrarea atat in contabilitatea agentilor economici, cat si in evidentele titularilor de creante bugetare a operatiunilor de stingere a obligatiilor bugetare. Nici pana astazi, normele cu pricina nu au fost emise. Netinand seama de meandrele sistemului legislativ, functionarii Agentiei Domeniilor Statului (ADS) si-au vazut de treaba si, in speranta ca vor putea raporta cat mai repede incheierea marii privatizari, au scos la vanzare societatile comerciale din lista anexata Legii 254/2002. Aproape jumatate din cele 579 de societati au fost deja vandute. Dupa marimea fermelor si dotari, cumparatorii au platit intre 600 de milioane de lei si 300 de miliarde de lei pe o societate comerciala, bazandu-se pe promisiunea functionarilor ADS ca, pe langa acesti bani, nu vor mai fi obligati sa scoata si altii din buzunar pentru acoperirea datoriilor istorice. Imediat dupa semnarea contractelor, au constatat ca au luat plasa. Creditorii bugetari, linistiti pana la privatizare, au purces la recuperarea datoriilor prin sechestru. Sedii comerciale, cantine, grajduri, magazii, strunguri, ciocane pneumatice, ba chiar si vaci, porci sau gaini au fost scoase fortat la licitatie pentru acoperirea datoriilor pe care Legea 254/2002 stipula ca le va sterge. De exemplu, la SC Terra SA din Titu, judetul Dambovita, societate comerciala vanduta de ADS cu 6 miliarde de lei, Directia Finantelor Publice Dambovita, Consiliul Local din Titu si Directia Judeteana de Munca au pus sechestru pe aproape toate bunurile. Sediul societatii si cantina au fost scoase la licitatie cu 15.000 de dolari, desi o evaluare facuta la inceputul anului 2000 arata ca valoarea imobilelor este de cel putin 75.000 de dolari. Greseala cumparatorului se pare ca a fost inaintarea catre aceste institutii a unei cereri prin care solicita stabilirea datoriilor la data de 31 decembrie 2001, pentru a putea apoi cere ADS-ului stergerea lor, conform legii. Se pare ca totalul datoriilor se ridica la 20 de miliarde de lei, din care doar 5 reprezinta "datorie curata", iar restul - penalitati si dobanzi. Spunem "se pare" deoarece un certificat fiscal privind valoarea datoriilor nu a fost inca eliberat, institutiile de stat repezindu-se la lichidare inainte de a incheia totalul. Cumparatorii au incercat inutil sa le explice functionarilor ca ii baga in faliment nevinovati. Probabil, lunile urmatoare vor incepe sa curga in Justitie sute de plangeri. Si chiar daca, in final, cumparatorii isi vor gasi dreptatea in instantele romanesti sau la Strasbourg, timpul nu va mai putea fi dat inapoi pentru stergerea unui faliment provocat din neghiobia unor functionari.