Valoarea acţiunilor la bursele din Europa
şi Statele Unite a scăzut din nou miercuri.
În Marea Britanie, indicele bursier FTSE 100 a scăzut cu 3,9%.
În Franţa şi Germania s-au înregistrat scăderi asemănătoare, în pofida creşterilor de la începutul şedinţelor de tranzacţionare.
Experţii economici sunt de părere că scăderile de pe piaţă reflectă comentariile făcute de preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, că nu va ceda pericolului inflaţiei, ceea ce sugerează că nu intenţionează să reducă rata dobânzii în curând.
În schimb, bursele din Asia şi Australia au înregistrat creşteri considerabile după anunţul unei mari reduceri a ratei dobânzilor în Statele Unite.
Banca Centrală americană a redus rata dobânzii de la 4.25 la 3,5 la sută, cea mai bruscă reducere din ultimii 23 de ani.
Totodată, preşedintele Bush a căzut de acord cu liderii Congresului să aprobe cât mai rapid o reducere de taxe cu până la 150 miliarde dolari, pentru stimularea economiei.
Preşedintele s-a arătat încrezător că există sprijin atât din partea democraţilor, cât şi a republicanilor pentru planul de revitalizare economică.
“Cred că putem găsi terenul comun pentru măsuri suficient de ample şi eficiente încât economia ţării, care e puternică în esenţă, să primească un impuls”.
Cred că putem găsi terenul comun pentru măsuri suficient de ample şi eficiente încât economia ţării, care e puternică în esenţă, să primească un impuls
George Bush
“Trebuie să asigurăm că starea de incertitudine nu se va traduce în noi probleme economice pentru muncitorii noştri şi pentru micile întreprinderi”, a spus preşedintele american.
Ministrul japonez de finanţe Fukushiro Nukaga a salutat decizia de reducere a dobânzilor în Statele Unite, spunând că se aşteaptă ca aceasta să stabilizeze pieţele financiare americane şi economia globală, în ansamblu.
Un analist, citat de BBC, apreciază însă că deşi reducerea dobânzilor a mărit deocamdată încrederea, e de aşteptat totuşi o anumită volatilitate a burselor în următoarele săptămâni.
Situaţia economică la nivel mondial se află în fruntea agendei la Forumul Economic de la Davos, în Elveţia, eveniment la care participă 2500 de lideri din lumea afacerilor şi politică.
vineri, 20 martie 2009
In cautarea identitatii pierdute
In ultima vreme, partidele spectrului politic autohton incearca sa-si dobindeasca o identitate doctrinara care sa le asigure o pozitie stabila pe scena publica. Incet, dar destul de sigur, coagularea politica va duce competitia ideologica in tiparul stinga-dreapta.
Procesul firesc reprezinta, intr-un fel, un capat de drum. Atit partidele de stinga, cit si cele de dreapta sesizeaza, poate involuntar, ca vremea reformelor „asexuate“ politic a trecut. Pina acum nevoia de reforme economice a anihilat necesitatea unor diferentieri doctrinare. Scapate de presiunea tranzitiei, formatiunile incep sa se gindeasca si la filonul ideologic, care pe de-o parte le asigura legatura de grup, pe de alta le ajuta sa se distinga de celelalte partide.
Din acest punct de vedere dreapta sta, in mod evident, mult mai bine. Daca privim in urma constatam ca aceasta parte a spectrului a trecut prin mult mai multe framintari decit cea din stinga. Imediat dupa revolutie, mai toate partidele nou infiintate s-au declarat de dreapta. Competitia cu marele partid de stinga, rezultat din blocul FSN, le-a obligat la coagulare si la programe comune de actiune, pentru a putea tine piept presiunilor partidului stat, plasat pe stinga. Toate certurile, scandalurile, desprinderile si apoi regruparile de dreapta au avut viata
proprie, iar dinamismul a fost principalul motor al dreptei, chiar daca doctrinar vorbind, in teorie dreapta este mai inchistata, mai conservatoare decit stinga. La noi procesul a fost exact invers. Stinga a incercat sa se conserve in tot ceea ce inseamna mecanisme de functionare, sa-si puna la pastrat valori care s-au perimat in timpul marsului nostru catre integrarea europeana. De exemplu, nationalismul, de regula o valoare mai degraba specifica dreptei, a fost pilonul pe care stinga a incercat sa se impuna in anii ’90, ceea ce i-a facut imense deservicii in incercarile sale de acceptare in familia europeana. In timpul asta, dreapta si-a construit o imagine mult mai reformista decit stinga, reusind sa lase impresia ca are in spate o ideologie mai moderna si mai flexibila.
Cea mai mare greseala a stingii a fost ca a anihilat orice incercare de pluripartitism ideologic in aria sa de acoperire. Putinele partide de stinga ramase dupa filtrarile succesive au fost inghitite cu pofta de marele PSD, fara ca acest partid sa treaca mai intii printr-o etapa de clarificari interne. Spaima de ruptura a dus la constituirea mai multor grupuri de interese in interiorul partidului stat. In momentul in care mecanismele sale de functionare au trebuit sa se schimbe, PSD nu a stiut sa treaca usor prin acest proces, drept pentru care a pierdut teren de la o zi la alta. Daca stinga avea o concurenta tot din partea stingii, actualul PSD era obligat sa se reformeze pentru a tine pasul cu lumea stingii. Se vede acum ca ceea ce stinga a dispretuit intotdeauna la drepta, anume fragmentarea doctrinara, a ajutat dreapta sa treaca la maturizare, in timp ce stinga este inca in etapa adolescentei ideologice.
In ultima luna
, atit politicienii de dreapta, cit si cei de stinga incearca sa provoace in societatea civila dezbateri despre viitorul stingii si viitorul dreptei. Reactiile sint, deocamdata, la nivel de elite publice, miza fiind putin cam vaga pentru alegatori. Exista totusi o convingere comuna a acestor politicieni, anume ca viitoarea campanie
va fi un examen in care partidele se vor intrece in a-si traduce ofertele doctrinare in oferte practice pentru viata noastra de zi cu zi, in conditiile in care vremea populismului se apropie de final. Cu alte cuvinte, si stinga, si dreapta trebuie sa devina foarte pragmatice in promisiunile lor electorale.
Procesul firesc reprezinta, intr-un fel, un capat de drum. Atit partidele de stinga, cit si cele de dreapta sesizeaza, poate involuntar, ca vremea reformelor „asexuate“ politic a trecut. Pina acum nevoia de reforme economice a anihilat necesitatea unor diferentieri doctrinare. Scapate de presiunea tranzitiei, formatiunile incep sa se gindeasca si la filonul ideologic, care pe de-o parte le asigura legatura de grup, pe de alta le ajuta sa se distinga de celelalte partide.
Din acest punct de vedere dreapta sta, in mod evident, mult mai bine. Daca privim in urma constatam ca aceasta parte a spectrului a trecut prin mult mai multe framintari decit cea din stinga. Imediat dupa revolutie, mai toate partidele nou infiintate s-au declarat de dreapta. Competitia cu marele partid de stinga, rezultat din blocul FSN, le-a obligat la coagulare si la programe comune de actiune, pentru a putea tine piept presiunilor partidului stat, plasat pe stinga. Toate certurile, scandalurile, desprinderile si apoi regruparile de dreapta au avut viata
proprie, iar dinamismul a fost principalul motor al dreptei, chiar daca doctrinar vorbind, in teorie dreapta este mai inchistata, mai conservatoare decit stinga. La noi procesul a fost exact invers. Stinga a incercat sa se conserve in tot ceea ce inseamna mecanisme de functionare, sa-si puna la pastrat valori care s-au perimat in timpul marsului nostru catre integrarea europeana. De exemplu, nationalismul, de regula o valoare mai degraba specifica dreptei, a fost pilonul pe care stinga a incercat sa se impuna in anii ’90, ceea ce i-a facut imense deservicii in incercarile sale de acceptare in familia europeana. In timpul asta, dreapta si-a construit o imagine mult mai reformista decit stinga, reusind sa lase impresia ca are in spate o ideologie mai moderna si mai flexibila.
Cea mai mare greseala a stingii a fost ca a anihilat orice incercare de pluripartitism ideologic in aria sa de acoperire. Putinele partide de stinga ramase dupa filtrarile succesive au fost inghitite cu pofta de marele PSD, fara ca acest partid sa treaca mai intii printr-o etapa de clarificari interne. Spaima de ruptura a dus la constituirea mai multor grupuri de interese in interiorul partidului stat. In momentul in care mecanismele sale de functionare au trebuit sa se schimbe, PSD nu a stiut sa treaca usor prin acest proces, drept pentru care a pierdut teren de la o zi la alta. Daca stinga avea o concurenta tot din partea stingii, actualul PSD era obligat sa se reformeze pentru a tine pasul cu lumea stingii. Se vede acum ca ceea ce stinga a dispretuit intotdeauna la drepta, anume fragmentarea doctrinara, a ajutat dreapta sa treaca la maturizare, in timp ce stinga este inca in etapa adolescentei ideologice.
In ultima luna
, atit politicienii de dreapta, cit si cei de stinga incearca sa provoace in societatea civila dezbateri despre viitorul stingii si viitorul dreptei. Reactiile sint, deocamdata, la nivel de elite publice, miza fiind putin cam vaga pentru alegatori. Exista totusi o convingere comuna a acestor politicieni, anume ca viitoarea campanie
va fi un examen in care partidele se vor intrece in a-si traduce ofertele doctrinare in oferte practice pentru viata noastra de zi cu zi, in conditiile in care vremea populismului se apropie de final. Cu alte cuvinte, si stinga, si dreapta trebuie sa devina foarte pragmatice in promisiunile lor electorale.
Si daca Popescu-Tariceanu demisioneaza?
In ultima luna au existat voci in PNL care au cerut demisia Guvernului, sub pretextul ca ministrii nu isi pot desfasura activitatea din cauza razboiului dintre palate. Poate ca aceasta informatie pare o prostie, in conditiile in care se vorbeste deja de trei ani de faptul ca premierul Calin Popescu-Tariceanu se tine cu dintii de scaun
, totusi, ceea ce am afirmat mai sus este o realitate. Din punct de vedere politic, masura ar putea parea buna, obligand partidele adversare in declaratii, PD si PSD, sa colaboreze pentru formarea si sustinerea unui guvern.
Demisia Guvernului Tariceanu, exact in acest moment, ar provoca mari probleme in randul adversarilor. Partidul Democrat ar fi primul prins pe picior gresit. O guvernare alaturi de PSD - sau macar sustinuta parlamentar de social-democrati - implica negocieri de functii, ori PD nu a reusit sa termine nici macar negocierile pe demnitati politice cu liberal-democratii lui Theodor Stolojan, ce sa mai vorbim ca nu s-au stins inca toate animozitatile din partid nascute dupa fuziunea fortata impusa de “profesorul Zeus”. Social-democratii sunt si ei intr-o acalmie aparenta, dupa ce Mircea Geoana si-a asigurat cu greu functia in partid, promitandu-le marea cu sarea lui Ion Iliescu si Adrian Nastase. Eliberarea Palatului Victoria de catre Guvernul Tariceanu ar putea da din nou aripi viselor lui Geoana de a fi premier, mai ales ca tabara democrato-liberala cu greu ar desemna unul, intre Stolojan si Vasile Blaga. Ar aparea si lupta pentru pastrarea electoratului, in conditiile in care, sub ochii nostri, politicieni de dreapta si de stanga ar negocia. Natural, va aparea din nou ideea unei coalitii intre PD, PLD si PNL, singura conditie pe care ar pune-o cel care desemneaza premierul fiind indepartarea lui Calin Popescu-Tariceanu. Din pacate, si aceasta solutie este inchisa pentru ca, in ultimele luni, presedintele Traian Basescu s-a certat cu aproape toate taberele liberale, emblematici pentru fiecare grup fiind Norica Nicolai, Tudor Chiuariu si Decebal Traian Remes, toti trei executati public.
Scuza gasita pentru a nu demisiona a venit din strainatate. E vorba de criza economica si de imaginea pe care ar lasa-o un guvern care pleaca in pragul prabusirii monedei nationale.P.S.: Ieri, Razvan Dumitrescu anunta la noi in ziar scenariul unei posibile demisii a lui Traian Basescu, evaluand avantajele si dezavantajele unui asemenea gest pentru fiecare tabara. Astazi, eu lansez un nou
scenariu, care si el pare plauzibil. Binecuvantata fie tara care ne permite noua, ziaristilor, sa fim mai creativi decat un scenarist de la Hollywood. Sau Bollywood?
, totusi, ceea ce am afirmat mai sus este o realitate. Din punct de vedere politic, masura ar putea parea buna, obligand partidele adversare in declaratii, PD si PSD, sa colaboreze pentru formarea si sustinerea unui guvern.
Demisia Guvernului Tariceanu, exact in acest moment, ar provoca mari probleme in randul adversarilor. Partidul Democrat ar fi primul prins pe picior gresit. O guvernare alaturi de PSD - sau macar sustinuta parlamentar de social-democrati - implica negocieri de functii, ori PD nu a reusit sa termine nici macar negocierile pe demnitati politice cu liberal-democratii lui Theodor Stolojan, ce sa mai vorbim ca nu s-au stins inca toate animozitatile din partid nascute dupa fuziunea fortata impusa de “profesorul Zeus”. Social-democratii sunt si ei intr-o acalmie aparenta, dupa ce Mircea Geoana si-a asigurat cu greu functia in partid, promitandu-le marea cu sarea lui Ion Iliescu si Adrian Nastase. Eliberarea Palatului Victoria de catre Guvernul Tariceanu ar putea da din nou aripi viselor lui Geoana de a fi premier, mai ales ca tabara democrato-liberala cu greu ar desemna unul, intre Stolojan si Vasile Blaga. Ar aparea si lupta pentru pastrarea electoratului, in conditiile in care, sub ochii nostri, politicieni de dreapta si de stanga ar negocia. Natural, va aparea din nou ideea unei coalitii intre PD, PLD si PNL, singura conditie pe care ar pune-o cel care desemneaza premierul fiind indepartarea lui Calin Popescu-Tariceanu. Din pacate, si aceasta solutie este inchisa pentru ca, in ultimele luni, presedintele Traian Basescu s-a certat cu aproape toate taberele liberale, emblematici pentru fiecare grup fiind Norica Nicolai, Tudor Chiuariu si Decebal Traian Remes, toti trei executati public.
Scuza gasita pentru a nu demisiona a venit din strainatate. E vorba de criza economica si de imaginea pe care ar lasa-o un guvern care pleaca in pragul prabusirii monedei nationale.P.S.: Ieri, Razvan Dumitrescu anunta la noi in ziar scenariul unei posibile demisii a lui Traian Basescu, evaluand avantajele si dezavantajele unui asemenea gest pentru fiecare tabara. Astazi, eu lansez un nou
scenariu, care si el pare plauzibil. Binecuvantata fie tara care ne permite noua, ziaristilor, sa fim mai creativi decat un scenarist de la Hollywood. Sau Bollywood?
Tariceanu fata cu recesiunea
Ioana Lupea: "Incantatiile optimist-electorale ale lui Tariceanu nu vor face sa dispara amenintarea recesiunii economice. "
Titlul de cel mai fericit om de pe planeta i se acorda prim-ministrului roman Calin Popescu-Tariceanu: singura lui grija este ca alegerile locale sa nu se suprapuna peste Campionatul European de fotbal.
Tariceanu anunta ieri, senin, un nou
an de crestere economica peste media europeana si marirea lefurilor bugetarilor cu aproape 10a, in timp ce bursele internationale inregistrau sec o noua scadere, leul facea inca un pas, ce-i drept mic, inapoi, iar cuvantul „recesiune” stramba zambetele filmate ale liderilor politici ai lumii reuniti la Davos.
Desi cutremurul financiar mondial ameninta sa se transforme in recesiune economica - sau „mai rau”, dupa cum prezicea, in „Financial Times”, George Soros - premierul ramane optimist in privinta capacitatii bugetului de finantare a maririlor electorale de pensii, salarii si alte indemnizatii.
Mesajul linistitor de la Palatul Victoria face nota discordanta cu semnalele interne si externe. Ca situatia nu este nici pe departe roz precum ne-o picteaza in stil
naiv Tariceanu, o dovedeste Mugur Isarescu. Numai un pericol real si iminent il scoate din barlog pe guvernatorul BNR, care mai e pe deasupra si bun prieten al guvernului liberal. Doar cu o saptamana in urma, luat de valul sampaniei aniversare, punea la cale impreuna cu sarbatoritul Tariceanu o misiune speciala de lobby pentru economia romaneasca, dupa cum a relatat „Cotidianul”.
Mugur Isarescu a aratat ca evolutiile negative au loc pe fondul unei „slabiciuni” a economiei romanesti, respectiv cheltuirea masiva a banilor la finele anului. Iar tarile cu deficite ridicate de cont curent, care inregistreaza in acelasi timp un ritm accelerat de crestere a creditarii, sunt vulnerabile la atacuri speculative, Romania fiind o tinta, dupa cum ne atentiona ieri BERD, care a si revizuit in scadere estimarile privind cresterea economica in Europa de Est. Risipa bugetara, intr-o perioada in care sunt recomandate cheltuielile chibzuite si controlul la sange al inflatiei, poate expune economia romaneasca recesiunii.
Daca Tariceanu ar fi dorit doar sa administreze populatiei un calmant impotriva panicii internationale, n-ar fi fost nimic de adaugat. In astfel de situatii se impune sangele rece, dar si realismul economic. Or, premierul nu s-a limitat la vorbe, ci a trecut la fapte: si-a suflecat manecile pana la cot si a mai scos niste bani din vistieria statului. In loc de prudenta si ponderatie, Tariceanu dovedeste lipsa de masura, daca nu chiar un autism pagubos.
Este evident ca criza financiara in desfasurare a picat prost guvernului liberal care se pregatea sa-si finanteze si anul acesta procentele
in alegeri din cresterea economica. Incantatiile optimist-electorale nu vor face sa dispara amenintarea recesiunii. Dar seful guvernului si al PNL pare mai preocupat sa-i salveze de justitie pe ministrii suspectati de coruptie decat de primele efecte ale crizei economice, ce se fac deja simtite in buzunarele romanilor.
Titlul de cel mai fericit om de pe planeta i se acorda prim-ministrului roman Calin Popescu-Tariceanu: singura lui grija este ca alegerile locale sa nu se suprapuna peste Campionatul European de fotbal.
Tariceanu anunta ieri, senin, un nou
an de crestere economica peste media europeana si marirea lefurilor bugetarilor cu aproape 10a, in timp ce bursele internationale inregistrau sec o noua scadere, leul facea inca un pas, ce-i drept mic, inapoi, iar cuvantul „recesiune” stramba zambetele filmate ale liderilor politici ai lumii reuniti la Davos.
Desi cutremurul financiar mondial ameninta sa se transforme in recesiune economica - sau „mai rau”, dupa cum prezicea, in „Financial Times”, George Soros - premierul ramane optimist in privinta capacitatii bugetului de finantare a maririlor electorale de pensii, salarii si alte indemnizatii.
Mesajul linistitor de la Palatul Victoria face nota discordanta cu semnalele interne si externe. Ca situatia nu este nici pe departe roz precum ne-o picteaza in stil
naiv Tariceanu, o dovedeste Mugur Isarescu. Numai un pericol real si iminent il scoate din barlog pe guvernatorul BNR, care mai e pe deasupra si bun prieten al guvernului liberal. Doar cu o saptamana in urma, luat de valul sampaniei aniversare, punea la cale impreuna cu sarbatoritul Tariceanu o misiune speciala de lobby pentru economia romaneasca, dupa cum a relatat „Cotidianul”.
Mugur Isarescu a aratat ca evolutiile negative au loc pe fondul unei „slabiciuni” a economiei romanesti, respectiv cheltuirea masiva a banilor la finele anului. Iar tarile cu deficite ridicate de cont curent, care inregistreaza in acelasi timp un ritm accelerat de crestere a creditarii, sunt vulnerabile la atacuri speculative, Romania fiind o tinta, dupa cum ne atentiona ieri BERD, care a si revizuit in scadere estimarile privind cresterea economica in Europa de Est. Risipa bugetara, intr-o perioada in care sunt recomandate cheltuielile chibzuite si controlul la sange al inflatiei, poate expune economia romaneasca recesiunii.
Daca Tariceanu ar fi dorit doar sa administreze populatiei un calmant impotriva panicii internationale, n-ar fi fost nimic de adaugat. In astfel de situatii se impune sangele rece, dar si realismul economic. Or, premierul nu s-a limitat la vorbe, ci a trecut la fapte: si-a suflecat manecile pana la cot si a mai scos niste bani din vistieria statului. In loc de prudenta si ponderatie, Tariceanu dovedeste lipsa de masura, daca nu chiar un autism pagubos.
Este evident ca criza financiara in desfasurare a picat prost guvernului liberal care se pregatea sa-si finanteze si anul acesta procentele
in alegeri din cresterea economica. Incantatiile optimist-electorale nu vor face sa dispara amenintarea recesiunii. Dar seful guvernului si al PNL pare mai preocupat sa-i salveze de justitie pe ministrii suspectati de coruptie decat de primele efecte ale crizei economice, ce se fac deja simtite in buzunarele romanilor.
Direcţia Naţională a „Audiovizualului”
Magistraţii nu trebuie să devină vedete tv.
Nivelul scăzut al încrederii oamenilor în justiţie alterează climatul social şi determină mulţi tineri să părăsească ţara. Românii nu consideră că sistemul
judiciar românesc poate gestiona corespunzător împărţirea dreptăţii. Prin urmare, scepticismul în privinţa şanselor de a duce o viaţă mai bună la tine acasă, ca simplu cetăţean, face ravagii în rândurile noilor
generaţii.
Studiile sociologice arată foarte clar că discursurile anticorupţie ale politicienilor, prezenţa lor la întrunirile şi bilanţurile instituţiilor de specialitate nu mai păcălesc pe nimeni. La accentuarea acestei stări de fapt contribuie, din păcate, şi atitudinea unor magistraţi.
Spre exemplu, prezenţa procurorului-şef al DNA în cadrul unor emisiuni televizate ar fi de neconceput în spaţiul occidental. Magistraţii nu trebuie să devină vedete tv. Pentru relaţia cu presa a fost creată instituţia purtătorului de cuvânt. Direcţia Naţională Anticorupţie a organizat chiar şi un concurs pentru ocuparea postului în cauză, acesta fiind câştigat de către o fostă jurnalistă.
Senzaţia că justiţia românească este legată ombilical de politic a devenit din ce în ce mai pregnantă. Anchetarea unor miniştri rămâne, de cele mai multe ori, la nivel de scandal mediatic. Oamenii îşi pun pe bună dreptate întrebarea: „Câţi demnitari au ajuns după gratii?". Şi tot ei îşi dau răspunsul: „Corb la corb nu-şi scoate ochii!".
Ultimul scandal care a prins la mijloc justiţia românească se derulează între Traian Băsescu şi Teodor Meleşcanu. Procedura de începere a urmării penale faţă de opt actuali şi foşti miniştri se transformă, de la o zi la alta, în armă politică.
Preşedintele („fan" PD-L) îl acuză pe ministrul interimar al justiţiei (PNL) că obstrucţionează anchetarea unor demnitari suspectaţi de săvârşirea unor acte de corupţie. Titularul respectivului portofoliu se cramponează de chichiţe procedurale pentru a tergiversa trimiterea către procurori a documentelor în vederea începerea urmăririi penale împotriva „lotului celor opt".
În fine, parlamentul îşi cere dreptul de a se pronunţa asupra cererii procurorilor privind soarta a patru dintre membrii „lotului celor opt", care au şi calitatea de senatori şi deputaţi. Într-un stat în care suspiciunea nu ar strivi, dintru început, prezumţia de bună-credinţă, pretenţia Legislativului de a „aviza" anchetarea propriilor membri ar fi cât se poate de firească.
Într-o ţară normală, parlamentarii trebuie protejaţi de eventuale răzbunări politice. Numai că la noi fie şi simpla enunţare a acestui lucru naşte suspiciune. Aceasta constituie doar una dintre gravele consecinţe ale mutării actului de justiţie în emisiuni televizate. România pare blestemată să mai parcurgă nişte ani buni de tranziţie, chiar dacă, teoretic, a intrat în UE.
Nivelul scăzut al încrederii oamenilor în justiţie alterează climatul social şi determină mulţi tineri să părăsească ţara. Românii nu consideră că sistemul
judiciar românesc poate gestiona corespunzător împărţirea dreptăţii. Prin urmare, scepticismul în privinţa şanselor de a duce o viaţă mai bună la tine acasă, ca simplu cetăţean, face ravagii în rândurile noilor
generaţii.
Studiile sociologice arată foarte clar că discursurile anticorupţie ale politicienilor, prezenţa lor la întrunirile şi bilanţurile instituţiilor de specialitate nu mai păcălesc pe nimeni. La accentuarea acestei stări de fapt contribuie, din păcate, şi atitudinea unor magistraţi.
Spre exemplu, prezenţa procurorului-şef al DNA în cadrul unor emisiuni televizate ar fi de neconceput în spaţiul occidental. Magistraţii nu trebuie să devină vedete tv. Pentru relaţia cu presa a fost creată instituţia purtătorului de cuvânt. Direcţia Naţională Anticorupţie a organizat chiar şi un concurs pentru ocuparea postului în cauză, acesta fiind câştigat de către o fostă jurnalistă.
Senzaţia că justiţia românească este legată ombilical de politic a devenit din ce în ce mai pregnantă. Anchetarea unor miniştri rămâne, de cele mai multe ori, la nivel de scandal mediatic. Oamenii îşi pun pe bună dreptate întrebarea: „Câţi demnitari au ajuns după gratii?". Şi tot ei îşi dau răspunsul: „Corb la corb nu-şi scoate ochii!".
Ultimul scandal care a prins la mijloc justiţia românească se derulează între Traian Băsescu şi Teodor Meleşcanu. Procedura de începere a urmării penale faţă de opt actuali şi foşti miniştri se transformă, de la o zi la alta, în armă politică.
Preşedintele („fan" PD-L) îl acuză pe ministrul interimar al justiţiei (PNL) că obstrucţionează anchetarea unor demnitari suspectaţi de săvârşirea unor acte de corupţie. Titularul respectivului portofoliu se cramponează de chichiţe procedurale pentru a tergiversa trimiterea către procurori a documentelor în vederea începerea urmăririi penale împotriva „lotului celor opt".
În fine, parlamentul îşi cere dreptul de a se pronunţa asupra cererii procurorilor privind soarta a patru dintre membrii „lotului celor opt", care au şi calitatea de senatori şi deputaţi. Într-un stat în care suspiciunea nu ar strivi, dintru început, prezumţia de bună-credinţă, pretenţia Legislativului de a „aviza" anchetarea propriilor membri ar fi cât se poate de firească.
Într-o ţară normală, parlamentarii trebuie protejaţi de eventuale răzbunări politice. Numai că la noi fie şi simpla enunţare a acestui lucru naşte suspiciune. Aceasta constituie doar una dintre gravele consecinţe ale mutării actului de justiţie în emisiuni televizate. România pare blestemată să mai parcurgă nişte ani buni de tranziţie, chiar dacă, teoretic, a intrat în UE.
Mitocanizarea politicii
Traim intr-o mahala perpetuu isterizata. In conferinte de presa si in dezbateri televizate, politicienii nostri se improasca reciproc cu laturi, cu o voluptate nebuna.
Nicolae Filipescu l-a ucis in duel pe Gheorghe Em. Lahovary fiindca, intr-un articol din ziarul "Epoca", acesta il acuzase de inconsecventa politica: "intr-o circumstanta a fost intr-un sens si in alta in alt sens". Se intampla in 1897. In Romania de astazi, nici un politician nu se sinchiseste de consecventa. De onoare, nici atat nu face caz. Un comunicat de presa al Presedintiei contine cuvintele "minciuna" si "hotie", aruncate pe adresa Guvernului. Nimeni nu tresare. Ni se pare absolut normal. Am auzit altele mult mai rele! Chiar si la adresa presedintelui. Vorbe care altadata ar fi trebuit spalate cu sange au intrat acum in vocabularul obisnuit si acceptat al vietii politice.
Este bine, desigur, ca epoca duelurilor a apus. Nu cu spada sau revolverul trebuie rezolvate disputele, de orice natura ar fi ele. Privind in trecut, socheaza insa cat de mult s-a degradat limbajul public. Cat de mult a crescut toleranta la ofensa si mitocanie. Cat de insensibili am devenit cu totii in fata insultelor si trivialitatilor.
Traim intr-o mahala perpetuu isterizata. In conferinte de presa si in dezbateri televizate, politicienii nostri se improasca reciproc cu laturi, cu o voluptate nebuna. Nu polemizeaza, ci se injura. Par sa nu mai gaseasca cuvinte suficient de grele pentru a-si debusola adversarul. Se acuza unii pe altii de grozavii fara seaman, cu o nonsalanta care ar trebui sa ne inghete sangele in vine. Apoi nu se intampla nimic. Nici acuzatiile nu sunt demonstrate in vreo instanta, nici cel care le-a lansat nu e tras la raspundere. Circul continua. Si se inteteste.
Atmosfera fetida din politica a contaminat si presa. Multi editorialisti sunt tentati sa "tina pasul" cu vremurile si cu conducatorii, adoptand violente de limbaj care, la inceputul anilor '90, erau tolerate doar in cateva publicatii imunde. Isi imagineaza, probabil, ca badarania tine loc de argumente. Din pacate, s-ar putea sa aiba dreptate. Ma tem ca, sufocati de dejectii, putini mai sunt cei care apreciaza echilibrul si nuanta. Cine mai are rabdare sa asculte si opinia cealalta, sa priveasca evenimentele in context
, sa ceara consecventa si responsabilitate in loc de balci?
Poate ca fenomenul nu este intamplator. Nu asistam doar la un atentat impotriva bunelor maniere si la repudierea celor sapte ani de-acasa. In spatele avalansei de sudalmi se ascunde lipsa de substanta, de anvergura si de strategie a alesilor nostri. Nu au nimic sa ne propuna, asa ca ne distrag atentia punandu-si poalele-n cap. Daca nu ma credeti, incercati sa urmariti o dezbatere electorala dintr-o tara civilizata. Luni noapte, am vazut o confruntare intre cei trei favoriti in cursa democrata pentru alegerile din Statele Unite. La final, comentatorii din studioul CNN au decretat ca a fost o disputa extrem de dura, de o violenta neobisnuita. Mi-a venit sa rad. Cel mai bland schimb de replici intre liberali si PDL-isti ar parea o baie de sange pe langa dialogul politicos dintre Hillary Clinton, Barak Obama si John Edwards. Fiecare dintre acestia avea insa o viziune de propus, cu planuri extrem de detaliate pentru fiecare domeniu, de la sanatate
si educatie la politica externa si securitate. "Aici nu e vorba de persoane, ci de ce vrem fiecare sa facem pentru America" - a spus unul dintre candidati. In politica romaneasca e vorba intotdeauna numai despre persoane. Planuri nationale nu exista. Si nimeni nu se oboseste sa le faca. In locul lor ni se ofera un circ din ce in ce mai grobian. Fiindca, oricum, nu suntem invatati sa votam "pentru", ci doar "impotriva".
Nicolae Filipescu l-a ucis in duel pe Gheorghe Em. Lahovary fiindca, intr-un articol din ziarul "Epoca", acesta il acuzase de inconsecventa politica: "intr-o circumstanta a fost intr-un sens si in alta in alt sens". Se intampla in 1897. In Romania de astazi, nici un politician nu se sinchiseste de consecventa. De onoare, nici atat nu face caz. Un comunicat de presa al Presedintiei contine cuvintele "minciuna" si "hotie", aruncate pe adresa Guvernului. Nimeni nu tresare. Ni se pare absolut normal. Am auzit altele mult mai rele! Chiar si la adresa presedintelui. Vorbe care altadata ar fi trebuit spalate cu sange au intrat acum in vocabularul obisnuit si acceptat al vietii politice.
Este bine, desigur, ca epoca duelurilor a apus. Nu cu spada sau revolverul trebuie rezolvate disputele, de orice natura ar fi ele. Privind in trecut, socheaza insa cat de mult s-a degradat limbajul public. Cat de mult a crescut toleranta la ofensa si mitocanie. Cat de insensibili am devenit cu totii in fata insultelor si trivialitatilor.
Traim intr-o mahala perpetuu isterizata. In conferinte de presa si in dezbateri televizate, politicienii nostri se improasca reciproc cu laturi, cu o voluptate nebuna. Nu polemizeaza, ci se injura. Par sa nu mai gaseasca cuvinte suficient de grele pentru a-si debusola adversarul. Se acuza unii pe altii de grozavii fara seaman, cu o nonsalanta care ar trebui sa ne inghete sangele in vine. Apoi nu se intampla nimic. Nici acuzatiile nu sunt demonstrate in vreo instanta, nici cel care le-a lansat nu e tras la raspundere. Circul continua. Si se inteteste.
Atmosfera fetida din politica a contaminat si presa. Multi editorialisti sunt tentati sa "tina pasul" cu vremurile si cu conducatorii, adoptand violente de limbaj care, la inceputul anilor '90, erau tolerate doar in cateva publicatii imunde. Isi imagineaza, probabil, ca badarania tine loc de argumente. Din pacate, s-ar putea sa aiba dreptate. Ma tem ca, sufocati de dejectii, putini mai sunt cei care apreciaza echilibrul si nuanta. Cine mai are rabdare sa asculte si opinia cealalta, sa priveasca evenimentele in context
, sa ceara consecventa si responsabilitate in loc de balci?
Poate ca fenomenul nu este intamplator. Nu asistam doar la un atentat impotriva bunelor maniere si la repudierea celor sapte ani de-acasa. In spatele avalansei de sudalmi se ascunde lipsa de substanta, de anvergura si de strategie a alesilor nostri. Nu au nimic sa ne propuna, asa ca ne distrag atentia punandu-si poalele-n cap. Daca nu ma credeti, incercati sa urmariti o dezbatere electorala dintr-o tara civilizata. Luni noapte, am vazut o confruntare intre cei trei favoriti in cursa democrata pentru alegerile din Statele Unite. La final, comentatorii din studioul CNN au decretat ca a fost o disputa extrem de dura, de o violenta neobisnuita. Mi-a venit sa rad. Cel mai bland schimb de replici intre liberali si PDL-isti ar parea o baie de sange pe langa dialogul politicos dintre Hillary Clinton, Barak Obama si John Edwards. Fiecare dintre acestia avea insa o viziune de propus, cu planuri extrem de detaliate pentru fiecare domeniu, de la sanatate
si educatie la politica externa si securitate. "Aici nu e vorba de persoane, ci de ce vrem fiecare sa facem pentru America" - a spus unul dintre candidati. In politica romaneasca e vorba intotdeauna numai despre persoane. Planuri nationale nu exista. Si nimeni nu se oboseste sa le faca. In locul lor ni se ofera un circ din ce in ce mai grobian. Fiindca, oricum, nu suntem invatati sa votam "pentru", ci doar "impotriva".
Eterna şi fascinanta Justiţie
Cinci interlopi au fost lăsaţi în libertate de un judecător, după ce poliţia îi săltase pentru că le găsise acasă un adevărat arsenal de arme şi muniţie. Indivizii făceau parte dintr-o grupare mafiotă armată şi se instruiau pentru suprimarea unei grupări rivale cu care purtau un adevărat război pentru controlul municipiului Piatra Neamţ. Tribunalul Bucureşti a respins propunerea procurorilor de a-i aresta, spunând că indivizii nu prezintă pericol social, chiar dacă erau acuzaţi de mai multe infracţiuni, printre care contrabandă calificată cu armament şi deţinere, fără drept, de arme şi muniţii.
Într-o atare situaţie, de clemenţă totală a Justiţiei, nu poţi să nu te întrebi oare ce anume o mai reprezenta pericol social în ţara asta, poate doar cumva deţinerea unei bombe nucleare sau declaraţia pe propria răspundere că eşti membru Al-Qaeda dotat cu mitralieră. Doi politicieni, preşedintele ţării şi ministrul Sănătăţii, s-au bălăcărit în public ca la uşa cortului. Un judecător bucureştean a decis că nu pot fi sancţionaţi, pentru că un asemenea comportament nu depăşeşte “limitele admisibile ale discursului politic”.
Sentinţa judecătorească a fost dată
în procesul în care Traian Băsescu şi Eugen Nicolăescu s-au acţionat reciproc în judecată pentru cuvinte grele şi acuzaţii pe care şi le-au aruncat unul-altuia prin ziare şi pe la televiziuni. “Băsescu suferă de mai multe boli
care intră în categoria bolilor psihiatrice”, “preşedintele minte, cum îi place să mintă de fiecare dată”, “oligarhii ticăloşi“ etc. – sunt, potrivit judecătorului, termeni virulenţi, dar care “contribuie în primul rând şi în mod esenţial la discutarea unor subiecte de interes public”.
Ca să dea şi mai mare greutate sentinţei, judecătorul o împănează cu câteva ziceri ale CEDO despre libertatea de exprimare şi, astfel, dă liber la înjurat şi calomniat tuturor politicienilor mari şi mici, sub paravanul ...discutării unor subiecte de interes public. Judecătorul nu a mai avut, probabil, răbdare să citească şi partea a doua a articolului CEDO pe care l-a invocat şi în care se vorbeşte şi despre îndatoririle şi responsabilităţile libertăţii de exprimare, care presupun – între altele – şi protecţia moralei şi a reputaţiei sau a drepturilor altora.
Dacă situaţii precum cele de mai sus ar putea fi considerate drept singulare sau opinii ale judecătorului care este inamovibil şi nu poate fi contrazis, te cruceşti însă când vezi şi auzi cum unii magistraţi “muncesc” mai nou
şi în locul primăriilor. Astfel, după deja celebrul caz Constanda, un alt scandal a izbucnit pe piaţă. Oamenii legii au obligat Primăria Capitalei să retrocedeze un teren fix în Parcul Tineretului, deşi – potrivit legii – acesta este domeniu public. Ulterior, proprietarii respectivi s-au răzgândit şi s-au dus cu jalba tot la instanţă, spunând că vor ca acest teren din parc să fie schimbat cu altul, evident într-o locaţie anume. Iar judecătorii au fost de acord şi au obligat Consiliul Local Bucureşti să facă acest schimb de terenuri, chiar dacă pământul solicitat era, la rândul său, revendicat de foştii proprietari.
Cam asta este Justiţia din România iar discursurile şi războaiele politicienilor nu au nimic de-a face cu realitatea de la tribunal sau de la parchet. Contează prea puţin dacă în fruntea Ministerului Justiţiei este Monica Macovei sau Norica Nicolai sau dacă procurorul general este numit de Consiliul Superior al Magistraturii sau de către ministrul Justiţiei. Şi aceasta pentru că sistemul
judiciar, ca şi oamenii politici, este rupt de realitatea concretă şi, mai ales, pentru că nu îşi conştientizează principalul său statut, acela de serviciu public, subordonat interesului general, cetăţeanului. De fapt, aceasta este adevărată Justiţie, pe care toată lumea vrea să o reformeze fără să o întrebe dacă şi ea este de acord.
Într-o atare situaţie, de clemenţă totală a Justiţiei, nu poţi să nu te întrebi oare ce anume o mai reprezenta pericol social în ţara asta, poate doar cumva deţinerea unei bombe nucleare sau declaraţia pe propria răspundere că eşti membru Al-Qaeda dotat cu mitralieră. Doi politicieni, preşedintele ţării şi ministrul Sănătăţii, s-au bălăcărit în public ca la uşa cortului. Un judecător bucureştean a decis că nu pot fi sancţionaţi, pentru că un asemenea comportament nu depăşeşte “limitele admisibile ale discursului politic”.
Sentinţa judecătorească a fost dată
în procesul în care Traian Băsescu şi Eugen Nicolăescu s-au acţionat reciproc în judecată pentru cuvinte grele şi acuzaţii pe care şi le-au aruncat unul-altuia prin ziare şi pe la televiziuni. “Băsescu suferă de mai multe boli
care intră în categoria bolilor psihiatrice”, “preşedintele minte, cum îi place să mintă de fiecare dată”, “oligarhii ticăloşi“ etc. – sunt, potrivit judecătorului, termeni virulenţi, dar care “contribuie în primul rând şi în mod esenţial la discutarea unor subiecte de interes public”.
Ca să dea şi mai mare greutate sentinţei, judecătorul o împănează cu câteva ziceri ale CEDO despre libertatea de exprimare şi, astfel, dă liber la înjurat şi calomniat tuturor politicienilor mari şi mici, sub paravanul ...discutării unor subiecte de interes public. Judecătorul nu a mai avut, probabil, răbdare să citească şi partea a doua a articolului CEDO pe care l-a invocat şi în care se vorbeşte şi despre îndatoririle şi responsabilităţile libertăţii de exprimare, care presupun – între altele – şi protecţia moralei şi a reputaţiei sau a drepturilor altora.
Dacă situaţii precum cele de mai sus ar putea fi considerate drept singulare sau opinii ale judecătorului care este inamovibil şi nu poate fi contrazis, te cruceşti însă când vezi şi auzi cum unii magistraţi “muncesc” mai nou
şi în locul primăriilor. Astfel, după deja celebrul caz Constanda, un alt scandal a izbucnit pe piaţă. Oamenii legii au obligat Primăria Capitalei să retrocedeze un teren fix în Parcul Tineretului, deşi – potrivit legii – acesta este domeniu public. Ulterior, proprietarii respectivi s-au răzgândit şi s-au dus cu jalba tot la instanţă, spunând că vor ca acest teren din parc să fie schimbat cu altul, evident într-o locaţie anume. Iar judecătorii au fost de acord şi au obligat Consiliul Local Bucureşti să facă acest schimb de terenuri, chiar dacă pământul solicitat era, la rândul său, revendicat de foştii proprietari.
Cam asta este Justiţia din România iar discursurile şi războaiele politicienilor nu au nimic de-a face cu realitatea de la tribunal sau de la parchet. Contează prea puţin dacă în fruntea Ministerului Justiţiei este Monica Macovei sau Norica Nicolai sau dacă procurorul general este numit de Consiliul Superior al Magistraturii sau de către ministrul Justiţiei. Şi aceasta pentru că sistemul
judiciar, ca şi oamenii politici, este rupt de realitatea concretă şi, mai ales, pentru că nu îşi conştientizează principalul său statut, acela de serviciu public, subordonat interesului general, cetăţeanului. De fapt, aceasta este adevărată Justiţie, pe care toată lumea vrea să o reformeze fără să o întrebe dacă şi ea este de acord.
Meleşcanu. “Băsescu nu a folosit cuvinte care m-au deranjat”
Ministrul interimar al Justiţie a comentat în cadrul emisiunii “Sinteza zilei” de miercuri seară declaraţiile lui Eugen Nicolăescu privitoare la presupusa discuţie aprinsă pe care se presupune că ar fi purtat-o cu preşedintele Traian Băsescu. El a declarat că a fost o “discuţie privată” care nu s-a purtat pe un ton prietenos.
Meleşcanu a precizat că personal “nu ar fi folosit un asemenea ton” într-o astfel de discuţie, dar că Băsescu nu a folosit cuvinte care să îl fi deranjat. Totuşi, conform declaraţiei ministrului, Eugen Nicolăescu nu ar fi avut de unde să cunoască detalii privitoare la controversata convorbire telefonică, deoarece ea s-a purtat în timpul ce Meleşcanu se afla în avion, în drum spre Iordania, ţară de unde a revenit abia miercuri dimineaţă.
Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu declara luni în mass media că preşedintele Traian Băsescu a folosit un limbaj ordinar la adresa lui Meleşcanu, într-o discuţie telefonică referitoare la dosarele
celor opt foşti şi actuali miniştri.
Meleşcanu a precizat că personal “nu ar fi folosit un asemenea ton” într-o astfel de discuţie, dar că Băsescu nu a folosit cuvinte care să îl fi deranjat. Totuşi, conform declaraţiei ministrului, Eugen Nicolăescu nu ar fi avut de unde să cunoască detalii privitoare la controversata convorbire telefonică, deoarece ea s-a purtat în timpul ce Meleşcanu se afla în avion, în drum spre Iordania, ţară de unde a revenit abia miercuri dimineaţă.
Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu declara luni în mass media că preşedintele Traian Băsescu a folosit un limbaj ordinar la adresa lui Meleşcanu, într-o discuţie telefonică referitoare la dosarele
celor opt foşti şi actuali miniştri.
Noua taxa auto: ce se scumpeste, ce se ieftineste
Guvernul si Comisia Europeana au cazut de acord asupra noii taxe auto a Romaniei. Creste semnificativ taxa la automobilele noi si scade la cele second-hand.
Ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, i-a informat pe membrii Guvernului ca modificarile privind „taxa de poluare auto“ vor fi promovate in urmatoarea sedinta de guvern, iar procedura de infringement va fi suspendata total
atunci cind acestea vor fi aprobate de Parlament.
Vosganian a afirmat, in sedinta de ieri a Executivului, ca Kovacs Laszlo, comisar european pentru Taxe si Impozite, „a transmis felicitari“ Guvernului pentru proiectul de ordonanta de urgenta. Practic, Guvernul a propus Comisiei Europene modificarea taxei de prima inmatriculare cu cea „de poluare auto“ care are inca valori ce sar de mia de euro.
Valoarea taxei de prima inmatriculare va creste de doua-trei ori la masinile noi Euro 4, respectiv 420 de euro la capacitati de 1.400 centimetri cubi, 480 de euro la 1.600 cmc si 950 de euro la 1.900 cmc, dar scade de zece ori la masinile Euro 1 vechi de 14-15 ani, intre 323 euro si 652 euro.
Pentru o vechime de 2-3 ani, taxa scade cu o treime la masinile Euro 4 (motoare de 1,6-1,9 litri) de la 1.040 euro la 713 euro, la o vechime de 3-4 ani, de la 1.040 euro la 656 euro, iar la vechime de 4-5 ani, de la 948 euro la 599 euro.
Cota de majorare a taxei se pastreaza in linii generale si pentru masinile noi Euro 4 cu o capacitate mai mare de 1.900 cmc, o crestere mai putin semnificativa urmind sa fie operata doar la motorizari de peste 3.001 cmc.
La motoarele cu catalizator Euro 3 de 1.400 cmc, taxa va creste doar pentru masinile cu vechime de 1-2 ani, de la 945 euro la 1.148 euro. In cazul autoturismelor de 2-3 ani, nivelul taxei va fi redus de la 1.095 euro la 1.050 de euro, la o vechime de 3-4 ani, de la 1.095 euro la 966 euro, iar la masinile fabricate de 4-5 ani, de la 998 euro la 882 euro. Suma va scadea de la 998 euro la 812 euro (vechime 5-6 ani), de la 1.002 euro la 714 euro (vechime 6-7 ani) si de la 1.002 euro la 630 de euro (vechime 7-8 ani).
La masinile Euro 2 de pina in 1.400 cmc, taxa coboara de 2-3 ori, de la 2.604 euro la 1.386 (vechime 7-8 ani), de la 2.604 euro la 1.201 euro (vechime 8-9 ani), de la 2.604 euro la 1.047 euro (vechime 9-10 ani) si de la 2.604 euro la 832 euro (vechime 10-11 ani).
Armistitiu dupa un an de lupta intre soferi si autoritati
Istoricul taxei de prima inmatriculare are puncte fierbinti, scandaluri, controverse. Primul episod al luptei dintre autoritati si sofer s-a incheiat cu adoptarea unei noi grile.
In anul premergator aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, Guvernul Romaniei a cautat o „portita“ de evitare a scenariului polonez, pentru a impiedica importarea masiva a sute de mii de rable. Nascuta initial ca o taxa de mediu, aceasta si-a schimbat numele ulterior devenind taxa auto de prima inmatriculare.
Initiativa de a introduce noua taxa a fost sustinuta de reprezentantii producatorilor locali de masini, de importatori si de primul-ministru Calin Popescu Tariceanu si a fost considerata drept principalul pilon in mentinerea vinzarilor de masini noi. Astfel, noua masura a fost introdusa in iunie 2006 in proiectul de modificare a Codului fiscal, care a intrat in vigoare incepind cu 1 ianuarie 2007.
Reprezentantii ACR, dar si vinzatorii de masini rulate au criticat aceasta masura de protectionism. In martie anul trecut, fostul ministru al Mediului Sulfina Barbu a declarat ca taxa auto este una preponderent fiscala si nu de mediu si a sustinut ca ar trebui redus cuantumul acesteia. In acest caz insa, diferenta de bani platiti pentru masinile rulate din import ar fi trebuit achitata de stat.
La sfirsitul lunii martie, Comisia Europeana a notificat autoritatile de la Bucuresti ca ar putea declansa procedura de infringement in cazul Romaniei pentru introducerea taxei de prima inmatriculare. In opinia oficialilor de la Bruxelles, noua taxa ar fi discriminatorie fata de automobilele care urmau sa fie importate si nici nu dadea dreptul cetatenilor de a o contesta. In urma negocierilor, Guvernul a anuntat ca ia in considerare o noua formula de calcul. Formula initiala lua in calcul trei factori: virsta masinii, norma de poluare si cilindreea. Acest lucru a facut ca nivelul taxei sa inceapa de la 160 de euro pentru o masina noua, de 1,4 litri, care indeplineste normele Euro 4, si sa ajunga la 7.500 de euro pentru o masina veche de sase ani, Euro 3, de 3.000 de centimetri cubi.
In prezent, Guvernul negociaza cu Uniunea Europeana modificarea cuantumului taxei astfel incit sa se tina cont de deprecierea unei masini. In urma acestor modificari, taxa auto s-ar majora chiar si de trei ori pentru masinile noi si ar putea scadea cu pina la 90% pentru cele foarte vechi. Cu toate acestea, valorile medii din prima varianta a taxei si din cea de-a doua vor fi foarte apropiate. Or, tocmai pe acest palier de pret sint vindute cele mai multe masini rulate. Spre exemplu, in 2007, aproape jumatate din autoturismele rulate din import vindute in Romania aveau o virsta mai mica de sase ani.
Cele peste 786 de milioane de lei luati din taxa auto anul trecut nu au fost colectate intr-un fond special destinat protectiei mediului, ci au intrat la bugetul consolidat. Pentru acest an, reprezentantii importatorilor si producatorilor de masini noi au sustinut ca jumatate din acesti bani sa fie utilizati pentru retragerea a 100.000 de rable din circulatie in cadrul Programului de Innoire a Parcului Auto.
Ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, i-a informat pe membrii Guvernului ca modificarile privind „taxa de poluare auto“ vor fi promovate in urmatoarea sedinta de guvern, iar procedura de infringement va fi suspendata total
atunci cind acestea vor fi aprobate de Parlament.
Vosganian a afirmat, in sedinta de ieri a Executivului, ca Kovacs Laszlo, comisar european pentru Taxe si Impozite, „a transmis felicitari“ Guvernului pentru proiectul de ordonanta de urgenta. Practic, Guvernul a propus Comisiei Europene modificarea taxei de prima inmatriculare cu cea „de poluare auto“ care are inca valori ce sar de mia de euro.
Valoarea taxei de prima inmatriculare va creste de doua-trei ori la masinile noi Euro 4, respectiv 420 de euro la capacitati de 1.400 centimetri cubi, 480 de euro la 1.600 cmc si 950 de euro la 1.900 cmc, dar scade de zece ori la masinile Euro 1 vechi de 14-15 ani, intre 323 euro si 652 euro.
Pentru o vechime de 2-3 ani, taxa scade cu o treime la masinile Euro 4 (motoare de 1,6-1,9 litri) de la 1.040 euro la 713 euro, la o vechime de 3-4 ani, de la 1.040 euro la 656 euro, iar la vechime de 4-5 ani, de la 948 euro la 599 euro.
Cota de majorare a taxei se pastreaza in linii generale si pentru masinile noi Euro 4 cu o capacitate mai mare de 1.900 cmc, o crestere mai putin semnificativa urmind sa fie operata doar la motorizari de peste 3.001 cmc.
La motoarele cu catalizator Euro 3 de 1.400 cmc, taxa va creste doar pentru masinile cu vechime de 1-2 ani, de la 945 euro la 1.148 euro. In cazul autoturismelor de 2-3 ani, nivelul taxei va fi redus de la 1.095 euro la 1.050 de euro, la o vechime de 3-4 ani, de la 1.095 euro la 966 euro, iar la masinile fabricate de 4-5 ani, de la 998 euro la 882 euro. Suma va scadea de la 998 euro la 812 euro (vechime 5-6 ani), de la 1.002 euro la 714 euro (vechime 6-7 ani) si de la 1.002 euro la 630 de euro (vechime 7-8 ani).
La masinile Euro 2 de pina in 1.400 cmc, taxa coboara de 2-3 ori, de la 2.604 euro la 1.386 (vechime 7-8 ani), de la 2.604 euro la 1.201 euro (vechime 8-9 ani), de la 2.604 euro la 1.047 euro (vechime 9-10 ani) si de la 2.604 euro la 832 euro (vechime 10-11 ani).
Armistitiu dupa un an de lupta intre soferi si autoritati
Istoricul taxei de prima inmatriculare are puncte fierbinti, scandaluri, controverse. Primul episod al luptei dintre autoritati si sofer s-a incheiat cu adoptarea unei noi grile.
In anul premergator aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, Guvernul Romaniei a cautat o „portita“ de evitare a scenariului polonez, pentru a impiedica importarea masiva a sute de mii de rable. Nascuta initial ca o taxa de mediu, aceasta si-a schimbat numele ulterior devenind taxa auto de prima inmatriculare.
Initiativa de a introduce noua taxa a fost sustinuta de reprezentantii producatorilor locali de masini, de importatori si de primul-ministru Calin Popescu Tariceanu si a fost considerata drept principalul pilon in mentinerea vinzarilor de masini noi. Astfel, noua masura a fost introdusa in iunie 2006 in proiectul de modificare a Codului fiscal, care a intrat in vigoare incepind cu 1 ianuarie 2007.
Reprezentantii ACR, dar si vinzatorii de masini rulate au criticat aceasta masura de protectionism. In martie anul trecut, fostul ministru al Mediului Sulfina Barbu a declarat ca taxa auto este una preponderent fiscala si nu de mediu si a sustinut ca ar trebui redus cuantumul acesteia. In acest caz insa, diferenta de bani platiti pentru masinile rulate din import ar fi trebuit achitata de stat.
La sfirsitul lunii martie, Comisia Europeana a notificat autoritatile de la Bucuresti ca ar putea declansa procedura de infringement in cazul Romaniei pentru introducerea taxei de prima inmatriculare. In opinia oficialilor de la Bruxelles, noua taxa ar fi discriminatorie fata de automobilele care urmau sa fie importate si nici nu dadea dreptul cetatenilor de a o contesta. In urma negocierilor, Guvernul a anuntat ca ia in considerare o noua formula de calcul. Formula initiala lua in calcul trei factori: virsta masinii, norma de poluare si cilindreea. Acest lucru a facut ca nivelul taxei sa inceapa de la 160 de euro pentru o masina noua, de 1,4 litri, care indeplineste normele Euro 4, si sa ajunga la 7.500 de euro pentru o masina veche de sase ani, Euro 3, de 3.000 de centimetri cubi.
In prezent, Guvernul negociaza cu Uniunea Europeana modificarea cuantumului taxei astfel incit sa se tina cont de deprecierea unei masini. In urma acestor modificari, taxa auto s-ar majora chiar si de trei ori pentru masinile noi si ar putea scadea cu pina la 90% pentru cele foarte vechi. Cu toate acestea, valorile medii din prima varianta a taxei si din cea de-a doua vor fi foarte apropiate. Or, tocmai pe acest palier de pret sint vindute cele mai multe masini rulate. Spre exemplu, in 2007, aproape jumatate din autoturismele rulate din import vindute in Romania aveau o virsta mai mica de sase ani.
Cele peste 786 de milioane de lei luati din taxa auto anul trecut nu au fost colectate intr-un fond special destinat protectiei mediului, ci au intrat la bugetul consolidat. Pentru acest an, reprezentantii importatorilor si producatorilor de masini noi au sustinut ca jumatate din acesti bani sa fie utilizati pentru retragerea a 100.000 de rable din circulatie in cadrul Programului de Innoire a Parcului Auto.
Epurare politica. Secretar de stat dat afara pentru legaturi cu PD si PLD
n viziunea partidului de guvernamânt, calitatea de „înalt functionar public“ nu are nici un fel de valoare, atâta timp cât persoanele în cauza incomodeaza. Sub sintagma permisiva a legii, de „transfer“ sau de „mobilitate a cadrelor“, la o simpla decizie politica, fara dovezi de abuz în serviciu sau de acte de coruptie, în fond demnitarul respectiv este demis. Cazul pe care îl supunem atentiei publice este cel legat de Adrian Gorun, acum fost secretar general în Ministerul Educatiei.
Paradoxal, pâna în 2004, Adrian Gorun a fost membru activ al PNL, filiala Gorj. Odata numit în functia de secretar general în institutia guvernamentala de pe „gen. Berthelot“, demnitarul a renuntat la calitatea de membru de partid deoarece era incompatibila cu cea de înalt functionar public. Cu toate acestea, motivele transferului (a se întelege „demitere“, n.r.) operat de primul-ministru Calin Popescu Tariceanu amintesc de metodele uzuale, de dinainte de 1990, ale defunctului partid comunist. Asadar, decizia premieru
lui nu se bazeaza pe nici un raport final al verificarilor efectuate de Corpul de control al Guvernului, ci în baza unei scrisori transmise acestuia si ministrului Cristian Adomnitei de catre conducerea PNL-filiala judetului Gorj. Spre surprinderea noastra, ravasul aduce acuzatii lui Adrian Gorun, care nu lasa loc de comentarii. „Gorun Adrian s-a dovedit, în cei 2,5 ani de guvernare, un apropiat al PD si PLD, respectiv al lui Radu Berceanu si Mantog Ionel (liderul PD Gorj), încercând destabilizarea PNL Gorj, inclusiv fiind la baza înregistrarilor audio trucate si date
pe postul Realitatea TV, care au adus grave prejudicii de imagine PNL si în special, filialei Gorj. Înregistrarea a fost facuta de catre fiul acestuia care, dupa dovedirea faptei, s-a si înscris în PLD“, se mentioneaza, printre altele, în documentul
semnat de Dan Ilie Morega, presedintele PNL Gorj, si de alti patru vicepresedinti. Scrisoarea a fost înregistrata cu nr. 495 din 26.06.2007.
Finantarea scolilor, motiv de „demitere“
O alta acuza ridica multe alte semne de întrebare. Autorii scrisorii denunta negru pe alb urmatorul aspect: „Sprijinul acordat PD Gorj nu a fost numai în domeniul resurselor umane, ci si prin acordarea de resurse financiare în reabilitarea de scoli sau repartizarea de microbuze pentru deplasarea elevilor“. Asadar, rezolvarea unor probleme grele ale scolii a ajuns motiv de disputa politica, situatie ce verifica faptul ca invatamântul niciodata nu este privit si gestionat într-un mod autonom, independent si apolitic, asa cum prevede legea. Plecând de la aceste premise, Adrian Gorun a raspuns atributiunilor de serviciu stipulate în contractul de management pe care îl semneaza secretarul general al unei institutii guvernamentale. În continuare, aflam ca prezenta lui Gorun în sistemul
administrativ al Educatiei impieta transferul a doi parlamentari din alte partide politice la PNL Gorj: „Cu toate ca suntem pe punctul final de a aduce în PNL Gorj pe cei doi parlamentari, Manta Pantelimon (PC) si Romanescu Marcel (PD), acestia ezita pâna la luarea masurilor discutate cu dumneavoastra la Palatul Victoria în data de 19.062007, cunoscând faptul ca ambii deputati sunt si cadre didactice“. Cu alte cuvinte, premierului i se aduce un ultimatum, sugerându-i-se sa grabeasca eliminarea lui Gorun din Ministerul Educatiei, apreciat, nici mai mult, nici mai putin, ca un factor de instabilitate: „Consideram ca, prin luarea cât mai urgenta a masurilor stabilite împreuna cu premierul, se elimina principalul factor de instabilitate al filialei PNL Gorj, al Universitatii „Constantin Brâncusi“ si grabirea înscrierii în PNL Gorj a celor doi deputati“.
«Incompatibilitate», un termen nestiut la Guvern
Scrisoarea acuzatoare subliniaza ca „secretarul general al MECT detine ilegal si functia de rector al Universitatii de Stat «Constantin Brâncusi», fiind în incompatibilitate si conflict de interese“. Desi verificarile ulterioare au dovedit ca nu este încalcat Statutul functionarilor publici în aceasta privinta, totusi premierul a luat în considerare si acest aspect, fortat probabil de presiunea colegilor de partid, si a semnat urmatoarea decizie, publicata în Monitorul Oficial pe data de 17 ianuarie 2008, nr.41: „Articol unic. – Pe data intrarii în vigoare a prezentei decizii, domnul Adrian Gorun trece din functia publica de secretar general al Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului în functia publica de secretar general al Comisiei Nationale de Prognoza“. Deci, avându-se în vedere „un conflict de interese“, se poate observa ca transferul s-a efectuat dintr-o functie publica în alta functie publica.
Ministrul, la Berlin secretarul de stat,la Londra
Din nefericire, nu s-au putut lua puncte de vedere si declaratii nici de la ministrul educatiei, Cristian Adomnitei, care se afla într-o delegatie la Berlin, nici de la secretarul de stat cu învatamântul superior, Remus Pricopie, aflat într-o delegatie la Londra. În schimb, Adrian Gorun ne-a precizat urmatoarea concluzie: „Nu ma prezint la noul
post deoarece nu am ce cauta acolo si nici pregatirea adecvata pentru asa ceva. Am sa lupt în continuare, prin lege, ca sa-mi recapat drepturile pierdute“.
Paradoxal, pâna în 2004, Adrian Gorun a fost membru activ al PNL, filiala Gorj. Odata numit în functia de secretar general în institutia guvernamentala de pe „gen. Berthelot“, demnitarul a renuntat la calitatea de membru de partid deoarece era incompatibila cu cea de înalt functionar public. Cu toate acestea, motivele transferului (a se întelege „demitere“, n.r.) operat de primul-ministru Calin Popescu Tariceanu amintesc de metodele uzuale, de dinainte de 1990, ale defunctului partid comunist. Asadar, decizia premieru
lui nu se bazeaza pe nici un raport final al verificarilor efectuate de Corpul de control al Guvernului, ci în baza unei scrisori transmise acestuia si ministrului Cristian Adomnitei de catre conducerea PNL-filiala judetului Gorj. Spre surprinderea noastra, ravasul aduce acuzatii lui Adrian Gorun, care nu lasa loc de comentarii. „Gorun Adrian s-a dovedit, în cei 2,5 ani de guvernare, un apropiat al PD si PLD, respectiv al lui Radu Berceanu si Mantog Ionel (liderul PD Gorj), încercând destabilizarea PNL Gorj, inclusiv fiind la baza înregistrarilor audio trucate si date
pe postul Realitatea TV, care au adus grave prejudicii de imagine PNL si în special, filialei Gorj. Înregistrarea a fost facuta de catre fiul acestuia care, dupa dovedirea faptei, s-a si înscris în PLD“, se mentioneaza, printre altele, în documentul
semnat de Dan Ilie Morega, presedintele PNL Gorj, si de alti patru vicepresedinti. Scrisoarea a fost înregistrata cu nr. 495 din 26.06.2007.
Finantarea scolilor, motiv de „demitere“
O alta acuza ridica multe alte semne de întrebare. Autorii scrisorii denunta negru pe alb urmatorul aspect: „Sprijinul acordat PD Gorj nu a fost numai în domeniul resurselor umane, ci si prin acordarea de resurse financiare în reabilitarea de scoli sau repartizarea de microbuze pentru deplasarea elevilor“. Asadar, rezolvarea unor probleme grele ale scolii a ajuns motiv de disputa politica, situatie ce verifica faptul ca invatamântul niciodata nu este privit si gestionat într-un mod autonom, independent si apolitic, asa cum prevede legea. Plecând de la aceste premise, Adrian Gorun a raspuns atributiunilor de serviciu stipulate în contractul de management pe care îl semneaza secretarul general al unei institutii guvernamentale. În continuare, aflam ca prezenta lui Gorun în sistemul
administrativ al Educatiei impieta transferul a doi parlamentari din alte partide politice la PNL Gorj: „Cu toate ca suntem pe punctul final de a aduce în PNL Gorj pe cei doi parlamentari, Manta Pantelimon (PC) si Romanescu Marcel (PD), acestia ezita pâna la luarea masurilor discutate cu dumneavoastra la Palatul Victoria în data de 19.062007, cunoscând faptul ca ambii deputati sunt si cadre didactice“. Cu alte cuvinte, premierului i se aduce un ultimatum, sugerându-i-se sa grabeasca eliminarea lui Gorun din Ministerul Educatiei, apreciat, nici mai mult, nici mai putin, ca un factor de instabilitate: „Consideram ca, prin luarea cât mai urgenta a masurilor stabilite împreuna cu premierul, se elimina principalul factor de instabilitate al filialei PNL Gorj, al Universitatii „Constantin Brâncusi“ si grabirea înscrierii în PNL Gorj a celor doi deputati“.
«Incompatibilitate», un termen nestiut la Guvern
Scrisoarea acuzatoare subliniaza ca „secretarul general al MECT detine ilegal si functia de rector al Universitatii de Stat «Constantin Brâncusi», fiind în incompatibilitate si conflict de interese“. Desi verificarile ulterioare au dovedit ca nu este încalcat Statutul functionarilor publici în aceasta privinta, totusi premierul a luat în considerare si acest aspect, fortat probabil de presiunea colegilor de partid, si a semnat urmatoarea decizie, publicata în Monitorul Oficial pe data de 17 ianuarie 2008, nr.41: „Articol unic. – Pe data intrarii în vigoare a prezentei decizii, domnul Adrian Gorun trece din functia publica de secretar general al Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului în functia publica de secretar general al Comisiei Nationale de Prognoza“. Deci, avându-se în vedere „un conflict de interese“, se poate observa ca transferul s-a efectuat dintr-o functie publica în alta functie publica.
Ministrul, la Berlin secretarul de stat,la Londra
Din nefericire, nu s-au putut lua puncte de vedere si declaratii nici de la ministrul educatiei, Cristian Adomnitei, care se afla într-o delegatie la Berlin, nici de la secretarul de stat cu învatamântul superior, Remus Pricopie, aflat într-o delegatie la Londra. În schimb, Adrian Gorun ne-a precizat urmatoarea concluzie: „Nu ma prezint la noul
post deoarece nu am ce cauta acolo si nici pregatirea adecvata pentru asa ceva. Am sa lupt în continuare, prin lege, ca sa-mi recapat drepturile pierdute“.
Reteaua "Patapievici - Liiceanu"
Horia Roman Patapievici reuseste sa-si agate o tinichea de coada, de care nu va scapa cu usurinta, tinichea ce se va constitui intr-un trist renume: "Patapievici, cifra de afaceri". Presedintele trecator al ICR a semnat un document
trimis asociatiilor de editori din Romania prin care a impus drept unic criteriu de selectie pentru participarea la standul Romaniei de la (Targul de Carte de la Londra) London Book Fair - cifra de afaceri. Valoarea, autenticitatea, organicitatea si alte categorii estetice au fost sterse dintr-un condei. Scrisoarea trimisa editorilor de Patapievici a parut ca e semnata de un functionar de la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, nu de chiar presedintele Institutului Cultural Roman.
Pe 14 ianuarie 2008, presedintele Institutului Cultural Roman, Horia-Roman Patapievici, a trimis asociatiilor de editori o scrisoare oficiala in care ii anunta ca ICR in colaborare cu Asociatia Editorilor din Romania vor organiza, in perioada 14-16 aprilie 2008, standul Romaniei la London Book Fair. In scrisoarea citata, ICR dorea sa asigure reprezentarea celor mai importante edituri din Romania folosind drept unic criteriu de selectie cifra de afaceri. Reactiile asociatiilor de editori nu au intarziat sa apara, starnind scandal si polemici incinse. Presedintele Asociatiei Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania (APLER), Ion Tomescu, i-a trimis lui Patapievici un raspuns prin care, in termeni diplomatici, criteriul cifrei de afaceri impus de ICR este facut zob. "Noi, Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania (APLER), suntem onorati de invitatia, destul de tardiva, de a participa la Targul de Carte de la Londra, din primavara acestui an. Ne exprimam, totodata, nedumerirea in ce priveste criteriul de selectare propus de dumneavoastra (cifra de afaceri) a editurilor pe care urmeaza sa le propunem. Noi ramanem incredintati ca tot criteriul calitativ si estetic al lucrarilor publicate este prioritar. In caz contrar, o editura care publica "tone de maculatura vandabila" ar corespunde intocmai criteriului propus de dumneavoastra, respectiv cifra de afaceri. In asteptarea, in timp util, a unei grile in care primul criteriu sa fie cel axiologic si de promovare a literaturii romane contemporane, va dorim succes si prosperitate in Noul An", i-a scris presedintele APLER lui Patapievici.
Apreciere cantitativa, nu calitativa
Presedintele Societatii Editorilor din Romania (SER), dr. Ioan Enescu, i-a trimis si el, pe 16 ianuarie 2008, o scrisoare de raspuns presedintelui ICR in care criteriul cifrei de afaceri este pus sub semnul indoielii. "Consideram ca cifra de afaceri este un criteriu de apreciere cantitativa, si nu calitativa, astfel incat, credem ca ar fi fost mai oportuna o selectie a celor mai reprezentative carti pentru activitatea editoriala din Romania. Ramane la aprecierea dumneavoastra criteriul pe baza caruia veti face o selectie finala, opinia noastra fiind una facultativa", si-a exprimat punctul de vedere presedintele SER.
Manevrele lui Liiceanu
ICR a luat hotararea cifrei de afaceri cu de la sine putere si a anuntat ca organizeaza evenimentul de la Londra in colaborare cu Asociatia Editorilor din Romania (AER). Nici o asociatie membra a Federatiei Editorilor si Distribuitorilor de Carte din Romania (FEDCR) nu a avut stiinta de faptul ca a avut loc o licitatie publica de desemnare a AER drept coorganizator al standului Romaniei la London Book Fair. De asemenea, ICR nu a invitat asociatiile de editori din Romania la o consultare privind criteriile de selectie pentru participarile in standul national la targurile si saloanele de carte internationale. AER este asociatia condusa pana nu de mult de Gabriel Liiceanu (foto) si care are intre membrii ei editura Humanitas. Liiceanu a fost numit discretionar membru in Consiliul de Administratie al ICR condus de Horia-Roman Patapievici, ca reprezentant al asociatiilor de editori, desi nu a avut niciodata acordul acestora. Actualul presedinte al AER, Grigore Arsene, l-a inlocuit pe Liiceanu in Consiliul de Administratie al ICR fara ca Patapievici sa fi obtinut un acord de reprezentativitate din partea asociatiilor de editori din Romania unite intre timp in FEDCR. Miscarea "cifra de afaceri" apare, astfel, drept o consecinta fireasca a protejarii intereselor unor edituri obediente politicilor culturale ale ICR.
Dezinformarea presedintelui Institutului Cultural Roman
ZIUA a cerut AER mai multe amanunte despre participarea Romaniei la London Book Fair si despre criteriul cifrei de afaceri. Asa am dat de o mare surpriza: AER nu este implicat in organizarea standului Romaniei de la Londra! Oare de ce a dezinformat cu cinism Horia-Roman Patapievici?
Directorul executiv al AER, Cristian Juncu, ne-a precizat faptul ca AER nu este nici organizator al standului Romaniei, "nici implicat in vreun fel in organizarea acestuia". "Singura precizare pe care o putem face legat de standul Romaniei la London Book Fair este ca, la intrebarea ICR daca este binevenita organizarea unui stand national la London Book Fair, noi am raspuns pozitiv, deoarece preturile de expunere sunt prohibitive pentru marea majoritate a editorilor romani, iar standul national este singura lor sansa de a fi reprezentati la London Book Fair. Va putem preciza doar ca ICR a trimis AER o adresa in care specifica criteriul folosit pentru selectare a editurilor si o lista cu aceste edituri, cu solicitarea ca, tinand cont de criteriul ales, AER sa faca cunoscute eventualele observatii; AER a sugerat ca, pe langa editurile nominalizate, sa fie expusa in stand si o selectie reprezentativa de titluri de la edituri mai mici, sugestie pe care ICR a gasit-o nimerita", ne-a declarat Cristian Juncu.
Criteriul cifrei de afaceri este naucitor pentru cineva care are legatura directa cu spatiul cultural romanesc unde cea mai decapitalizata structura social-economica dupa Revolutia din 1989 a fost industria de bunuri si produse culturale si artistice. Pentru un intelectual de talia lui Patapievici, a cere cifre de afaceri devine un gest inexplicabil. "Initial, am crezut ca aceasta adresa a venit de la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, singura care ar fi fost, de altfel, indreptatita sa faca acest demers", a comentat presedintele APLER, Ion Tomescu, scrisoarea semnata de Patapievici.
O afacere de 140.000 de euro
ICR ne-a confirmat prin biroul sau de presa ca Patapievici dezinformeaza: AER nu are legatura cu standul Romaniei de la London Book Fair. Institutul Cultural Roman este partenerul unic al London Book Fair pentru organizarea standului Romaniei la editia din 2008.
Bugetul prevazut pentru realizarea standului a fost estimat la 140.000 de euro, din care 36.000 de euro reprezinta chiria spatiului de expunere (108 mp). Celelalte categorii de cheltuieli sunt legate de realizarea standului, tiparituri (cataloage, pliante), materiale promotionale, publicitate, transportul cartilor, cheltuieli de deplasare pentru participantii la evenimentele ce ar putea fi organizate in zilele targului. De la biroul de presa al ICR am aflat ca "AER nu este partenerul ICR in organizarea acestui eveniment". ICR a adresat celor patru asociatii cu profil editorial - AER, APLER, SOCED si UER - scrisori prin care le-a solicitat colaborarea in vederea stabilirii editurilor care vor fi prezente la London Book Fair. "Nu s-a organizat o licitatie publica pentru ca organizarea standului a fost asumata de ICR integral si, oricum, un asemenea proiect nu se incadreaza intr-o categorie care sa impuna aceasta procedura", ne-a precizat Biroul de presa al ICR. In legatura cu numirea presedintelui AER in Consiliul de Administratie al ICR din partea asociatiilor de editori, cei de la ICR ne-au oferit urmatoarele informatii: "Legea 356/2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea Institutului Cultural Roman, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede reprezentarea a sapte asociatii profesionale in Consiliul de Conducere al ICR. Acestea isi propun reprezentantii. In anul 2005, cand actualul Consiliu de Conducere al ICR a fost constituit, AER a fost considerata cea mai reprezentativa dintre asociatiile/uniunile de editori existente. Dl Grigore Arsene face parte din Consiliul de Conducere al ICR incepand cu anul 2007, fiind numit de catre AER. Va trimitem atasat o copie
a scrisorii prin care AER propune desemnarea domnului Grigore Arsene ca membru in Consiliul de Conducere al ICR". ICR nu a putut sa ne trimita, insa, nici o dovada a faptului ca si celelalte asociatii de editori au fost de acord cu numirea discretionara a lui Gabriel Liiceanu si, apoi, a succesorului acestuia, Grigore Arsene. Biroul de presa al ICR a incercat sa dreaga busuiocul gafei lui Patapievici cu "cifra de afaceri". "Cifra de afaceri nu este criteriul unic de selectie, dar nici unul nesemnificativ. Prin consultarea asociatiilor profesionale s-a urmarit tocmai ca, in afara celor 15 edituri selectate pe baza cifrei de afaceri, sa fie incluse si edituri mici, dar cu un profil adecvat manifestarii de la Londra: editarea, in ultimii doi ani, a unor carti de arta sau de turism privind Romania, publicarea de dictionare, de literatura de limba engleza tradusa in romana, de autori romani. Mentionam ca Targul de Carte de la Londra este un eveniment destinat exclusiv profesionistilor din domeniu, nefiind deschis publicului", a precizat Biroul de presa al ICR.
Editurile ICR
Din scrisoarea semnata de Patapievici aflam si cele 15 edituri romanesti alese pentru London Book Fair dupa criteriul cifrei de afaceri. Astfel, cele mai banoase edituri dupa estimarile ICR sunt: Polirom, Teora, Corint, Rao, Humanitas, Egmont Romania, Niculescu, Paralela 45, Univers
Enciclopedic, Noi Media Print, Nemira, Curtea Veche, Gramar, All si Trei.
Criteriul vandabilitatii, o aroganta
Scriitoarea Aura Christi, membru in comitetul de coordonare al APLER, directorul Grupului Ideea Europeana-Euro Press, este contrariata de criteriul cifrei de afaceri propus de ICR sub semnatura lui Patapievici. "Prestigiul, calitatea unei institutii editoriale se judeca in functie de "cifra de afaceri", cifra care presupune - e de la sine inteles pentru un editor profesionist - si calendare, si brosuri, si "maculatura" cu un caracter strict vandabil, cand firesc ar fi ca lucrurile sa fie cantarite cu totul altfel, si anume: in functie de gradul in care este interesata o editura de literatura nationala romana contemporana. Cate colectii de literatura contemporana are o editura care pretinde ca este nationala, dar atunci cand e vorba sa demonstreze "cu cartile
pe masa", cum se spune, ce colectii de literatura romana vie cultiva de ani de zile, cand e vorba sa indice serii de autori romani contemporani, brusc, ca printr-un marunt miracol cu semnul minus, se retrage in... cifre de afaceri? Nu poti, insa, sa-ti arogi aroganta de a judeca valoarea unui scriitor in functie de criteriul vandabilitatii decat daca esti un reactionar. Nici francezilor, nici nemtilor, nici rusilor nu le-a trecut prin cap sa-i taxeze pe Baudelaire sau Rilke, sau Th. Mann, sau Dostoievski pentru ca operele lor nu se vand in tiraje impresionante", ne-a marturisit Aura Christi.
Propunere neinspirata
Contactat de ZIUA, Cassian Maria Spiridon, redactorul-sef al revistei Convorbiri literare si al editurii Timpul de la Iasi, vicepresedintele APLER, crede ca propunerea cifrei de afaceri drept criteriu unic e una "neinspirata si care marginalizeaza actul cultural". "Importanta era pentru noi toti afirmarea literaturii romane, in special a literaturii romane contemporane, care ar fi putut fi de interes in spatiul londonez", a adaugat Cassian Maria Spiridon.
trimis asociatiilor de editori din Romania prin care a impus drept unic criteriu de selectie pentru participarea la standul Romaniei de la (Targul de Carte de la Londra) London Book Fair - cifra de afaceri. Valoarea, autenticitatea, organicitatea si alte categorii estetice au fost sterse dintr-un condei. Scrisoarea trimisa editorilor de Patapievici a parut ca e semnata de un functionar de la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, nu de chiar presedintele Institutului Cultural Roman.
Pe 14 ianuarie 2008, presedintele Institutului Cultural Roman, Horia-Roman Patapievici, a trimis asociatiilor de editori o scrisoare oficiala in care ii anunta ca ICR in colaborare cu Asociatia Editorilor din Romania vor organiza, in perioada 14-16 aprilie 2008, standul Romaniei la London Book Fair. In scrisoarea citata, ICR dorea sa asigure reprezentarea celor mai importante edituri din Romania folosind drept unic criteriu de selectie cifra de afaceri. Reactiile asociatiilor de editori nu au intarziat sa apara, starnind scandal si polemici incinse. Presedintele Asociatiei Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania (APLER), Ion Tomescu, i-a trimis lui Patapievici un raspuns prin care, in termeni diplomatici, criteriul cifrei de afaceri impus de ICR este facut zob. "Noi, Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania (APLER), suntem onorati de invitatia, destul de tardiva, de a participa la Targul de Carte de la Londra, din primavara acestui an. Ne exprimam, totodata, nedumerirea in ce priveste criteriul de selectare propus de dumneavoastra (cifra de afaceri) a editurilor pe care urmeaza sa le propunem. Noi ramanem incredintati ca tot criteriul calitativ si estetic al lucrarilor publicate este prioritar. In caz contrar, o editura care publica "tone de maculatura vandabila" ar corespunde intocmai criteriului propus de dumneavoastra, respectiv cifra de afaceri. In asteptarea, in timp util, a unei grile in care primul criteriu sa fie cel axiologic si de promovare a literaturii romane contemporane, va dorim succes si prosperitate in Noul An", i-a scris presedintele APLER lui Patapievici.
Apreciere cantitativa, nu calitativa
Presedintele Societatii Editorilor din Romania (SER), dr. Ioan Enescu, i-a trimis si el, pe 16 ianuarie 2008, o scrisoare de raspuns presedintelui ICR in care criteriul cifrei de afaceri este pus sub semnul indoielii. "Consideram ca cifra de afaceri este un criteriu de apreciere cantitativa, si nu calitativa, astfel incat, credem ca ar fi fost mai oportuna o selectie a celor mai reprezentative carti pentru activitatea editoriala din Romania. Ramane la aprecierea dumneavoastra criteriul pe baza caruia veti face o selectie finala, opinia noastra fiind una facultativa", si-a exprimat punctul de vedere presedintele SER.
Manevrele lui Liiceanu
ICR a luat hotararea cifrei de afaceri cu de la sine putere si a anuntat ca organizeaza evenimentul de la Londra in colaborare cu Asociatia Editorilor din Romania (AER). Nici o asociatie membra a Federatiei Editorilor si Distribuitorilor de Carte din Romania (FEDCR) nu a avut stiinta de faptul ca a avut loc o licitatie publica de desemnare a AER drept coorganizator al standului Romaniei la London Book Fair. De asemenea, ICR nu a invitat asociatiile de editori din Romania la o consultare privind criteriile de selectie pentru participarile in standul national la targurile si saloanele de carte internationale. AER este asociatia condusa pana nu de mult de Gabriel Liiceanu (foto) si care are intre membrii ei editura Humanitas. Liiceanu a fost numit discretionar membru in Consiliul de Administratie al ICR condus de Horia-Roman Patapievici, ca reprezentant al asociatiilor de editori, desi nu a avut niciodata acordul acestora. Actualul presedinte al AER, Grigore Arsene, l-a inlocuit pe Liiceanu in Consiliul de Administratie al ICR fara ca Patapievici sa fi obtinut un acord de reprezentativitate din partea asociatiilor de editori din Romania unite intre timp in FEDCR. Miscarea "cifra de afaceri" apare, astfel, drept o consecinta fireasca a protejarii intereselor unor edituri obediente politicilor culturale ale ICR.
Dezinformarea presedintelui Institutului Cultural Roman
ZIUA a cerut AER mai multe amanunte despre participarea Romaniei la London Book Fair si despre criteriul cifrei de afaceri. Asa am dat de o mare surpriza: AER nu este implicat in organizarea standului Romaniei de la Londra! Oare de ce a dezinformat cu cinism Horia-Roman Patapievici?
Directorul executiv al AER, Cristian Juncu, ne-a precizat faptul ca AER nu este nici organizator al standului Romaniei, "nici implicat in vreun fel in organizarea acestuia". "Singura precizare pe care o putem face legat de standul Romaniei la London Book Fair este ca, la intrebarea ICR daca este binevenita organizarea unui stand national la London Book Fair, noi am raspuns pozitiv, deoarece preturile de expunere sunt prohibitive pentru marea majoritate a editorilor romani, iar standul national este singura lor sansa de a fi reprezentati la London Book Fair. Va putem preciza doar ca ICR a trimis AER o adresa in care specifica criteriul folosit pentru selectare a editurilor si o lista cu aceste edituri, cu solicitarea ca, tinand cont de criteriul ales, AER sa faca cunoscute eventualele observatii; AER a sugerat ca, pe langa editurile nominalizate, sa fie expusa in stand si o selectie reprezentativa de titluri de la edituri mai mici, sugestie pe care ICR a gasit-o nimerita", ne-a declarat Cristian Juncu.
Criteriul cifrei de afaceri este naucitor pentru cineva care are legatura directa cu spatiul cultural romanesc unde cea mai decapitalizata structura social-economica dupa Revolutia din 1989 a fost industria de bunuri si produse culturale si artistice. Pentru un intelectual de talia lui Patapievici, a cere cifre de afaceri devine un gest inexplicabil. "Initial, am crezut ca aceasta adresa a venit de la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, singura care ar fi fost, de altfel, indreptatita sa faca acest demers", a comentat presedintele APLER, Ion Tomescu, scrisoarea semnata de Patapievici.
O afacere de 140.000 de euro
ICR ne-a confirmat prin biroul sau de presa ca Patapievici dezinformeaza: AER nu are legatura cu standul Romaniei de la London Book Fair. Institutul Cultural Roman este partenerul unic al London Book Fair pentru organizarea standului Romaniei la editia din 2008.
Bugetul prevazut pentru realizarea standului a fost estimat la 140.000 de euro, din care 36.000 de euro reprezinta chiria spatiului de expunere (108 mp). Celelalte categorii de cheltuieli sunt legate de realizarea standului, tiparituri (cataloage, pliante), materiale promotionale, publicitate, transportul cartilor, cheltuieli de deplasare pentru participantii la evenimentele ce ar putea fi organizate in zilele targului. De la biroul de presa al ICR am aflat ca "AER nu este partenerul ICR in organizarea acestui eveniment". ICR a adresat celor patru asociatii cu profil editorial - AER, APLER, SOCED si UER - scrisori prin care le-a solicitat colaborarea in vederea stabilirii editurilor care vor fi prezente la London Book Fair. "Nu s-a organizat o licitatie publica pentru ca organizarea standului a fost asumata de ICR integral si, oricum, un asemenea proiect nu se incadreaza intr-o categorie care sa impuna aceasta procedura", ne-a precizat Biroul de presa al ICR. In legatura cu numirea presedintelui AER in Consiliul de Administratie al ICR din partea asociatiilor de editori, cei de la ICR ne-au oferit urmatoarele informatii: "Legea 356/2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea Institutului Cultural Roman, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede reprezentarea a sapte asociatii profesionale in Consiliul de Conducere al ICR. Acestea isi propun reprezentantii. In anul 2005, cand actualul Consiliu de Conducere al ICR a fost constituit, AER a fost considerata cea mai reprezentativa dintre asociatiile/uniunile de editori existente. Dl Grigore Arsene face parte din Consiliul de Conducere al ICR incepand cu anul 2007, fiind numit de catre AER. Va trimitem atasat o copie
a scrisorii prin care AER propune desemnarea domnului Grigore Arsene ca membru in Consiliul de Conducere al ICR". ICR nu a putut sa ne trimita, insa, nici o dovada a faptului ca si celelalte asociatii de editori au fost de acord cu numirea discretionara a lui Gabriel Liiceanu si, apoi, a succesorului acestuia, Grigore Arsene. Biroul de presa al ICR a incercat sa dreaga busuiocul gafei lui Patapievici cu "cifra de afaceri". "Cifra de afaceri nu este criteriul unic de selectie, dar nici unul nesemnificativ. Prin consultarea asociatiilor profesionale s-a urmarit tocmai ca, in afara celor 15 edituri selectate pe baza cifrei de afaceri, sa fie incluse si edituri mici, dar cu un profil adecvat manifestarii de la Londra: editarea, in ultimii doi ani, a unor carti de arta sau de turism privind Romania, publicarea de dictionare, de literatura de limba engleza tradusa in romana, de autori romani. Mentionam ca Targul de Carte de la Londra este un eveniment destinat exclusiv profesionistilor din domeniu, nefiind deschis publicului", a precizat Biroul de presa al ICR.
Editurile ICR
Din scrisoarea semnata de Patapievici aflam si cele 15 edituri romanesti alese pentru London Book Fair dupa criteriul cifrei de afaceri. Astfel, cele mai banoase edituri dupa estimarile ICR sunt: Polirom, Teora, Corint, Rao, Humanitas, Egmont Romania, Niculescu, Paralela 45, Univers
Enciclopedic, Noi Media Print, Nemira, Curtea Veche, Gramar, All si Trei.
Criteriul vandabilitatii, o aroganta
Scriitoarea Aura Christi, membru in comitetul de coordonare al APLER, directorul Grupului Ideea Europeana-Euro Press, este contrariata de criteriul cifrei de afaceri propus de ICR sub semnatura lui Patapievici. "Prestigiul, calitatea unei institutii editoriale se judeca in functie de "cifra de afaceri", cifra care presupune - e de la sine inteles pentru un editor profesionist - si calendare, si brosuri, si "maculatura" cu un caracter strict vandabil, cand firesc ar fi ca lucrurile sa fie cantarite cu totul altfel, si anume: in functie de gradul in care este interesata o editura de literatura nationala romana contemporana. Cate colectii de literatura contemporana are o editura care pretinde ca este nationala, dar atunci cand e vorba sa demonstreze "cu cartile
pe masa", cum se spune, ce colectii de literatura romana vie cultiva de ani de zile, cand e vorba sa indice serii de autori romani contemporani, brusc, ca printr-un marunt miracol cu semnul minus, se retrage in... cifre de afaceri? Nu poti, insa, sa-ti arogi aroganta de a judeca valoarea unui scriitor in functie de criteriul vandabilitatii decat daca esti un reactionar. Nici francezilor, nici nemtilor, nici rusilor nu le-a trecut prin cap sa-i taxeze pe Baudelaire sau Rilke, sau Th. Mann, sau Dostoievski pentru ca operele lor nu se vand in tiraje impresionante", ne-a marturisit Aura Christi.
Propunere neinspirata
Contactat de ZIUA, Cassian Maria Spiridon, redactorul-sef al revistei Convorbiri literare si al editurii Timpul de la Iasi, vicepresedintele APLER, crede ca propunerea cifrei de afaceri drept criteriu unic e una "neinspirata si care marginalizeaza actul cultural". "Importanta era pentru noi toti afirmarea literaturii romane, in special a literaturii romane contemporane, care ar fi putut fi de interes in spatiul londonez", a adaugat Cassian Maria Spiridon.
Masacru în curtea lui Mihai Eminescu
Zece câini vagabonzi au fost omorâţi la Ipoteşti, chiar în curtea Memorialului „Mihai Eminescu".
Bucăţi de blană şi sânge peste tot, în faţa Casei memoriale „Mihai Eminescu". Asta au descoperit ieri poliţiştii botoşăneni după ce au fost sesizaţi de către angajaţii complexului muzeal din Ipoteşti. Oamenii din zonă spun că marţi noapte nişte vânători au omorât zece câini.
„Au fost patru-cinci focuri de armă. Nu am ieşit să văd ce se întâmplă, pentru că eram sigur că au venit vânătorii să împuşte câinii de la muzeu", a spus Petru Petraru, localnic din Ipoteşti.
Ieri-dimineaţă, locurile pe unde altădată Mihai Eminescu a compus capodoperele lirice ale României arătau ca după război. Pe toate aleile complexului, la amfiteatru, în faţa bisericii familiei, în cimitirul unde sunt îngropaţi părinţii poetului şi chiar pe prispa casei părinteşti, băltea sângele.
Smocuri din blana animalelor şi câteva tuburi de cartuşe erau dovada masacrului din urmă cu câteva ore. „Am crezut că a fost ucis un coleg", a povestit, încă şocat, un angajat al memorialului Ipoteşti.
Bucăţi de blană şi sânge peste tot, în faţa Casei memoriale „Mihai Eminescu". Asta au descoperit ieri poliţiştii botoşăneni după ce au fost sesizaţi de către angajaţii complexului muzeal din Ipoteşti. Oamenii din zonă spun că marţi noapte nişte vânători au omorât zece câini.
„Au fost patru-cinci focuri de armă. Nu am ieşit să văd ce se întâmplă, pentru că eram sigur că au venit vânătorii să împuşte câinii de la muzeu", a spus Petru Petraru, localnic din Ipoteşti.
Ieri-dimineaţă, locurile pe unde altădată Mihai Eminescu a compus capodoperele lirice ale României arătau ca după război. Pe toate aleile complexului, la amfiteatru, în faţa bisericii familiei, în cimitirul unde sunt îngropaţi părinţii poetului şi chiar pe prispa casei părinteşti, băltea sângele.
Smocuri din blana animalelor şi câteva tuburi de cartuşe erau dovada masacrului din urmă cu câteva ore. „Am crezut că a fost ucis un coleg", a povestit, încă şocat, un angajat al memorialului Ipoteşti.
Leul îşi continuă căderea, autorităţile sunt depăşite
Banca Naţională a României a intervenit din nou, fără succes, pe piaţa valutară, iar oficialii de la Palatul Victoria amână până în februarie măsurile de redresare a economiei.
O nouă zi neagră, ieri, atât pentru leul românesc, cât şi pentru cotaţiile Bursei de Valori de la Bucureşti: cursul de schimb a ajuns la 3,763 lei/euro, iar indicii bursieri au avut un nou recul, de 1% până la 3%. Pe acest fond, în timp ce analiştii financiari îşi revizuiau din nou în scădere perspectivele pentru România, liderii guvernamentali au venit cu câteva măsuri timide de redresare, care se vor anunţa însă abia de luna viitoare.
Având în vedere că majorarea peste măsură a cheltuielilor bugetare - şi, prin aceasta, adâncirea deficitelor – a fost identificată drept cauză principală a deprecierii accelerate a monedei naţionale, o măsură de redresare aşteptată ar fi reducerea acelor cheltuieli.
Însă Ministerul Economiei şi Finanţelor va anunţa abia în luna februarie măsurile pe care le va lua pentru disciplinarea cheltuielilor bugetare, după cum a declarat, ieri, la sfârşitul şedinţei de guvern, ministrul de resort, Varujan Vosganian.
Potrivit acestuia, în ultimele trei luni ale anului trecut, administraţia locală a cheltuit circa 50% din fondurile aferente unui an întreg, iar ministerul nu are un control asupra acestor cheltuieli...
De partea cealaltă, Banca Naţională a Românei a intervenit din nou în piaţa valutară, "aspirând" peste 1,2 miliarde de lei, însă nici de data aceasta deprecierea leului nu a fost stopată. În fine, indicele BET al Bursei de Valori Bucureşti a pierdut 1,84%, în timp ce indicele compozit al pieţei (BET-C) s-a depreciat cu 1,17%, iar indicele BET-FI, al celor cinci societăţi financiare, a pierdut cel mai mult - 3,24%.
Presiunile pe buget se menţin ridicate
În intervenţiile de ieri, liderii de la Palatul Victoria au încercat să liniştească atmosfera, anunţând şi că vor exista creşteri salariale în rândurile bugetarilor, dar acestea vor fi "cu o singură cifră". Chiar şi aşa, se ştie că orice majorare de venituri înseamnă, de fapt, tot cheltuieli care, în final, presează bugetul. De altfel, reprezentanţii companiei de servicii
financiare Coface – care au prezentat un amplu raport privind riscurile României în anul 2008 – consideră guvernul drept principal vinovat pentru această situaţie.
Analiştii Coface incriminează lipsa de reacţie a acestuia la supraîncălzirea economiei. În plus
, atitudinea autorităţilor guvernamentale a dovedit din plin faptul că o corelare a politicilor fiscale cu cele monetare nu ar fi o prioritate.
În viziunea Coface, cel mai prudent ar fi ca politica fiscală să aibă ca obiectiv un deficit bugetar scăzut, în timp ce majorările salariale din sectorul privat nu ar trebui să depăşească rata inflaţiei şi dinamica productivităţii muncii la nivel naţional. Anul trecut, ţara noastră a înregistrat una dintre cele mai mari creşteri salariale din Europa
(+23%), românii fiind depăşiţi la acest capitol doar de către lituanieni, unde majorările au fost de 30%.
Anul electoral umflă consumul
Şi conflictele de pe scena politică au fost criticate, argumentul principal fiind încetinirea procesului de reformă. Coface consideră că una dintre preocupările principale ale guvernului ar trebui să fie investiţiile în infrastructură şi nu cheltuielile sociale. "Totuşi, nu cred că există motive de panică, ci mai degrabă o serie de provocări cu care ne vom confrunta anul acesta", explică Cristian Ionescu, directorul Coface România.
În aprecierea riscurilor la care suntem expuşi în 2008, analiştii Coface pornesc de la ideea că ne aflăm într-un an electoral. Astfel, expansiunea politicilor salariale şi fiscale (specifice anilor electorali) vor încuraja consumul şi, din cauză că oferta internă este deficitară, importurile. În consecinţă, presiunile inflaţioniste se vor intensifica, iar deficitul de cont curent va creşte.
Creşterea economică încetineşte, deficitele cresc
Pentru 2008, Coface estimează un deficit bugetar de 3,2% din PIB, în urcare faţă de cel înregistrat anul trecut. Iar ritmul de creştere economică este aşteptat să scadă la 5,2%, în timp ce inflaţia ar putea coborî la 4,6%. În schimb, deficitul balanţei comerciale se va adânci, depăşind 30% din PIB, în timp ce datoria externă ar putea ajunge la 60% din PIB.
Potrivit Coface, dezechilibrele economice din ultima perioadă au scăzut încrederea investitorilor străini, acesta fiind şi motivul pentru care volumul investiţiilor străine direct s-ar putea diminua. Un rol important în scăderea intrărilor de capital străin îl joacă inclusiv faptul că marile privatizări s-au încheiat deja în ţara noastră.
Prăbuşirea leului îngroapă companiile
în datorii
Deprecierea puternică a leului din ultima perioadă va da batăi de cap companiilor care au credite în valută, întrucât ratele lunare pe care acestea trebuie să le plătească, exprimate în lei, vor fi mai mari. Volatilitatea ridicată a cursului de schimb constituie astfel un motiv de îngrijorare pentru societăţile care au contractat un împrumut pe termen scurt, în timp ce o depreciere de lungă durată va creşte incidenţa de neplată ca efect al extinderii îndatorării în valută.
O nouă zi neagră, ieri, atât pentru leul românesc, cât şi pentru cotaţiile Bursei de Valori de la Bucureşti: cursul de schimb a ajuns la 3,763 lei/euro, iar indicii bursieri au avut un nou recul, de 1% până la 3%. Pe acest fond, în timp ce analiştii financiari îşi revizuiau din nou în scădere perspectivele pentru România, liderii guvernamentali au venit cu câteva măsuri timide de redresare, care se vor anunţa însă abia de luna viitoare.
Având în vedere că majorarea peste măsură a cheltuielilor bugetare - şi, prin aceasta, adâncirea deficitelor – a fost identificată drept cauză principală a deprecierii accelerate a monedei naţionale, o măsură de redresare aşteptată ar fi reducerea acelor cheltuieli.
Însă Ministerul Economiei şi Finanţelor va anunţa abia în luna februarie măsurile pe care le va lua pentru disciplinarea cheltuielilor bugetare, după cum a declarat, ieri, la sfârşitul şedinţei de guvern, ministrul de resort, Varujan Vosganian.
Potrivit acestuia, în ultimele trei luni ale anului trecut, administraţia locală a cheltuit circa 50% din fondurile aferente unui an întreg, iar ministerul nu are un control asupra acestor cheltuieli...
De partea cealaltă, Banca Naţională a Românei a intervenit din nou în piaţa valutară, "aspirând" peste 1,2 miliarde de lei, însă nici de data aceasta deprecierea leului nu a fost stopată. În fine, indicele BET al Bursei de Valori Bucureşti a pierdut 1,84%, în timp ce indicele compozit al pieţei (BET-C) s-a depreciat cu 1,17%, iar indicele BET-FI, al celor cinci societăţi financiare, a pierdut cel mai mult - 3,24%.
Presiunile pe buget se menţin ridicate
În intervenţiile de ieri, liderii de la Palatul Victoria au încercat să liniştească atmosfera, anunţând şi că vor exista creşteri salariale în rândurile bugetarilor, dar acestea vor fi "cu o singură cifră". Chiar şi aşa, se ştie că orice majorare de venituri înseamnă, de fapt, tot cheltuieli care, în final, presează bugetul. De altfel, reprezentanţii companiei de servicii
financiare Coface – care au prezentat un amplu raport privind riscurile României în anul 2008 – consideră guvernul drept principal vinovat pentru această situaţie.
Analiştii Coface incriminează lipsa de reacţie a acestuia la supraîncălzirea economiei. În plus
, atitudinea autorităţilor guvernamentale a dovedit din plin faptul că o corelare a politicilor fiscale cu cele monetare nu ar fi o prioritate.
În viziunea Coface, cel mai prudent ar fi ca politica fiscală să aibă ca obiectiv un deficit bugetar scăzut, în timp ce majorările salariale din sectorul privat nu ar trebui să depăşească rata inflaţiei şi dinamica productivităţii muncii la nivel naţional. Anul trecut, ţara noastră a înregistrat una dintre cele mai mari creşteri salariale din Europa
(+23%), românii fiind depăşiţi la acest capitol doar de către lituanieni, unde majorările au fost de 30%.
Anul electoral umflă consumul
Şi conflictele de pe scena politică au fost criticate, argumentul principal fiind încetinirea procesului de reformă. Coface consideră că una dintre preocupările principale ale guvernului ar trebui să fie investiţiile în infrastructură şi nu cheltuielile sociale. "Totuşi, nu cred că există motive de panică, ci mai degrabă o serie de provocări cu care ne vom confrunta anul acesta", explică Cristian Ionescu, directorul Coface România.
În aprecierea riscurilor la care suntem expuşi în 2008, analiştii Coface pornesc de la ideea că ne aflăm într-un an electoral. Astfel, expansiunea politicilor salariale şi fiscale (specifice anilor electorali) vor încuraja consumul şi, din cauză că oferta internă este deficitară, importurile. În consecinţă, presiunile inflaţioniste se vor intensifica, iar deficitul de cont curent va creşte.
Creşterea economică încetineşte, deficitele cresc
Pentru 2008, Coface estimează un deficit bugetar de 3,2% din PIB, în urcare faţă de cel înregistrat anul trecut. Iar ritmul de creştere economică este aşteptat să scadă la 5,2%, în timp ce inflaţia ar putea coborî la 4,6%. În schimb, deficitul balanţei comerciale se va adânci, depăşind 30% din PIB, în timp ce datoria externă ar putea ajunge la 60% din PIB.
Potrivit Coface, dezechilibrele economice din ultima perioadă au scăzut încrederea investitorilor străini, acesta fiind şi motivul pentru care volumul investiţiilor străine direct s-ar putea diminua. Un rol important în scăderea intrărilor de capital străin îl joacă inclusiv faptul că marile privatizări s-au încheiat deja în ţara noastră.
Prăbuşirea leului îngroapă companiile
în datorii
Deprecierea puternică a leului din ultima perioadă va da batăi de cap companiilor care au credite în valută, întrucât ratele lunare pe care acestea trebuie să le plătească, exprimate în lei, vor fi mai mari. Volatilitatea ridicată a cursului de schimb constituie astfel un motiv de îngrijorare pentru societăţile care au contractat un împrumut pe termen scurt, în timp ce o depreciere de lungă durată va creşte incidenţa de neplată ca efect al extinderii îndatorării în valută.
Andreea si Stefan au lasat copilul si au plecat la Paris
Singuri, in doi. Vedeta a plecat impreuna cu Stefan Banica Jr. la Paris lasandu-si bebelusul de doar cinci saptamani in grija bonei
Proaspata mamica, Andreea Marin, si-a surprins apropiatii in momentul in care a decis sa plece la mii de kilometri departare de casa, lasandu-si odorul pe mana angajatelor. Se pare ca fosta gazda a "Surprizelor" a fost nevoita sa faca aceasta deplasare, desi i-a fost greu sa se desparta de micuta Ana Violeta. Impreuna cu Stefan Banica Jr., Andreea Marin s-a imbarcat, luni, intr-o cursa de Paris, capitala europeana, unde cei doi soti au ales sa-si cumpere o casa. Surse din anturajul lor, sustin ca Andreea si Stefan vor ramane in strainatate pana duminica. In cele sapte zile, cuplul ar avea suficient timp sa semneze si sa legalizeze o serie de acte. In incercarea de a obtine detalii, am contactat-o telefonic pe Andreea Marin si, surprinzator, ne-a raspuns o prietena a vedetei, asa cum s-a recomandat, care ne-a anuntat ca momentan aceasta nu este disponibila.
Proaspata mamica, Andreea Marin, si-a surprins apropiatii in momentul in care a decis sa plece la mii de kilometri departare de casa, lasandu-si odorul pe mana angajatelor. Se pare ca fosta gazda a "Surprizelor" a fost nevoita sa faca aceasta deplasare, desi i-a fost greu sa se desparta de micuta Ana Violeta. Impreuna cu Stefan Banica Jr., Andreea Marin s-a imbarcat, luni, intr-o cursa de Paris, capitala europeana, unde cei doi soti au ales sa-si cumpere o casa. Surse din anturajul lor, sustin ca Andreea si Stefan vor ramane in strainatate pana duminica. In cele sapte zile, cuplul ar avea suficient timp sa semneze si sa legalizeze o serie de acte. In incercarea de a obtine detalii, am contactat-o telefonic pe Andreea Marin si, surprinzator, ne-a raspuns o prietena a vedetei, asa cum s-a recomandat, care ne-a anuntat ca momentan aceasta nu este disponibila.
Tragedie! Laura Andresan va sta trei luni fara un san
Laura Andresan, autointitulata “regina porno”, va fi nevoita sa traiasca, timp de trei luni, fara implantul cu silicon la sånul stång. Cauza este o infectie pe care starleta a dezvoltat-o in urma unei complicatii. Acum, Andresan regreta ca a facut greseala de a-si mari sånii apelånd la substante
artificiale. Noua dimensiune a bustului i-a cauzat Laurei foarte multe probleme, dar din cauza greutatii implanturilor, in momentul de fata, ea nu mai poate renunta la silicoane. Fara buclucasele proteze mamare, sånii Laurei ar arata... si mai rau decåt acum!
Medicul
i-a spus Laurei ca trebuie operata urgent pentru ca, cel mai probabil, sanul a dezvoltat o infectie. “Sanul tau e ca un mar ce are o parte stricata si trebuie curatat. Acolo ai putut dezvolta o infectie. Trebuie sa deschidem zona, sa scoatem punga de silicon si sa facem analize patologice, din monstrele ce le luam din zona. Si abia dupa trei luni se intervine cu un alt implant. Vei sta fara un san. Altfel risti sa ajungi tot in situatia asta. Daca ai fi sora mea, eu as interveni..., ieri. Peste o luna, tot ce este acum umflat si rosu pe san se va innegri”, a avertizat-o doctorul pe nefericita Andresan. Operatia a fost programata pentru data
de 25 ianuarie, iar la doua zile dupa interventie, vedeta va putea reveni la treburile sale zilnice, insa nu va avea voie sa depuna nici cel mai mic efort.
Pe vremea cand avea doar 20 de ani, nefiind prea bine inzestrata la capitolul sani, Laura Andresan a hotarat sa faca o schimbare in acest sens si s-a hotarat sa apeleze la chirurgia estetica. Astfel, in septembrie 2001, Laura si-a facut implant cu silicon la ambii sani, fiecare “punguta” cantarind 400 de grame. Pana aici totul bine si frumos, doar ca, la cativa ani dupa interventie, mai exact prin 2005, Laura a inceput sa aiba dureri la sanul stang. Acesta dezvoltase o contractura capsulara, dupa cum au informat-o medicii. Pe langa disconfortul creat, aceasta modificare mai dadea sanului si un aspect extrem de inestetic. In luna mai a anului trecut, vedeta a avut o altercatie cu un arbitru, Marius Martis, dupa ce Andresan i-a refuzat avansurile. Se pare ca acesta s-a enervat la culme si a lovit-o pe Laura in sanul stang, incident care nu a fost recunoscut de arbitrul cu pricina. Problema sanului s-a agravat, dar starleta a amanat controlul medical cat de mult posibil, pana cand durerea a devenit insuportabila. Astfel ca Andresan s-a programat la un consult abia saptamana trecuta.
Andresan dixit: «Sånii mei sunt lasati»
Chiar daca regreta gestul de a-si pune silicoane, Laura nu mai poate face nimic in acest sens. “Din cauza greutatii implanturilor, sanii mei naturali sunt acum lasati. Nu pot sa-mi scot definitiv silicoanele pentru ca ar arata foarte urat”, a recunoscut Laura, la matinalul “710”, de la B1 TV. “Poate ca daca mai asteptam cativa ani, imi dadeam seama ca nu trebuia niciodata sa-mi pun silicoane. Am fost imatura si acum nu mai am ce face. Sper doar ca noul
implant sa se «comporte» bine si sa nu mai am nici un fel de probleme din cauza asta. Sanul drept este perfect sanatos
. Doar la stangul am avut ceva neplaceri, dar sper ca odata cu aceasta operatie sa se rezolve definitiv”, a mai declarat Andresan.
artificiale. Noua dimensiune a bustului i-a cauzat Laurei foarte multe probleme, dar din cauza greutatii implanturilor, in momentul de fata, ea nu mai poate renunta la silicoane. Fara buclucasele proteze mamare, sånii Laurei ar arata... si mai rau decåt acum!
Medicul
i-a spus Laurei ca trebuie operata urgent pentru ca, cel mai probabil, sanul a dezvoltat o infectie. “Sanul tau e ca un mar ce are o parte stricata si trebuie curatat. Acolo ai putut dezvolta o infectie. Trebuie sa deschidem zona, sa scoatem punga de silicon si sa facem analize patologice, din monstrele ce le luam din zona. Si abia dupa trei luni se intervine cu un alt implant. Vei sta fara un san. Altfel risti sa ajungi tot in situatia asta. Daca ai fi sora mea, eu as interveni..., ieri. Peste o luna, tot ce este acum umflat si rosu pe san se va innegri”, a avertizat-o doctorul pe nefericita Andresan. Operatia a fost programata pentru data
de 25 ianuarie, iar la doua zile dupa interventie, vedeta va putea reveni la treburile sale zilnice, insa nu va avea voie sa depuna nici cel mai mic efort.
Pe vremea cand avea doar 20 de ani, nefiind prea bine inzestrata la capitolul sani, Laura Andresan a hotarat sa faca o schimbare in acest sens si s-a hotarat sa apeleze la chirurgia estetica. Astfel, in septembrie 2001, Laura si-a facut implant cu silicon la ambii sani, fiecare “punguta” cantarind 400 de grame. Pana aici totul bine si frumos, doar ca, la cativa ani dupa interventie, mai exact prin 2005, Laura a inceput sa aiba dureri la sanul stang. Acesta dezvoltase o contractura capsulara, dupa cum au informat-o medicii. Pe langa disconfortul creat, aceasta modificare mai dadea sanului si un aspect extrem de inestetic. In luna mai a anului trecut, vedeta a avut o altercatie cu un arbitru, Marius Martis, dupa ce Andresan i-a refuzat avansurile. Se pare ca acesta s-a enervat la culme si a lovit-o pe Laura in sanul stang, incident care nu a fost recunoscut de arbitrul cu pricina. Problema sanului s-a agravat, dar starleta a amanat controlul medical cat de mult posibil, pana cand durerea a devenit insuportabila. Astfel ca Andresan s-a programat la un consult abia saptamana trecuta.
Andresan dixit: «Sånii mei sunt lasati»
Chiar daca regreta gestul de a-si pune silicoane, Laura nu mai poate face nimic in acest sens. “Din cauza greutatii implanturilor, sanii mei naturali sunt acum lasati. Nu pot sa-mi scot definitiv silicoanele pentru ca ar arata foarte urat”, a recunoscut Laura, la matinalul “710”, de la B1 TV. “Poate ca daca mai asteptam cativa ani, imi dadeam seama ca nu trebuia niciodata sa-mi pun silicoane. Am fost imatura si acum nu mai am ce face. Sper doar ca noul
implant sa se «comporte» bine si sa nu mai am nici un fel de probleme din cauza asta. Sanul drept este perfect sanatos
. Doar la stangul am avut ceva neplaceri, dar sper ca odata cu aceasta operatie sa se rezolve definitiv”, a mai declarat Andresan.
Dubla oferta
Cosmina Pasarin se afla in prezent in discutii cu doua televiziuni, TVR-ul si trustul Intact, pentru proiecte diferite, o emisiune si un serial. Contractul cu postul public, unde aceasta era implicata in show-ul „Prezentul Comic Telcabaret“ i-a expirat, partile ajungand insa la o intelegere pentru prelungirea acestuia. Momentan, vedeta e in stand-by…
Cosmina Pasarin este, fara indoiala, una dintre vedetele care au „evoluat“ la cele mai multe posturi tv. Ea a debutat, dupa cum se stie, la Pro TV, apoi a lucrat pentru Antena 1, dupa care a urmat telenovela de la Kanal D si „Prezentul Comic Telcabaret“ de la TVR. In prezent, Cosmina se afla pe punctul de a juca intr-un nou
serial, se pare la unul dintre canalele ce apartin trustului Intact. Artista a evitat sa dea prea multe amanunte despre acest proiect: „Momentan, suntem in negocieri. Nu-i vorba de o emisiune, ci de un serial, care nu va fi in nici un caz difuzat la Pro TV“. Pasarin a ramas de asemenea, pe „fir“, si cu TVR-ul. Contractul cu postul public pentru show-ul „Prezentul Comic Telcabaret“ i-a expirat, partile ajungand insa la o intelegere pentru prelungirea acestuia. Momentan, vedeta e in stand-by, urmand a decide in ce proiect se va implica. „In luna februarie ar trebui sa incepem din nou filmarile pentru emisiune. Am, de asemenea, si alte proiecte pentru acest an, unele dintre ele neavand insa legatura cu televiziunea“, a spus Cosmina.
„CORINA DANILA IMI E FOARTE DRAGA”
Cosmina Pasarin are, la randu-i, simpatiile sale in ceea ce priveste vedetele din televiziune. Prezentatoarea pe care n-ar refuza-o niciodata atunci cand este invitata la vreo emisiune este Corina Danila. „Corina imi este foarte draga. Nu pot spune ca suntem prietene foarte bune, ci doar ca o apreciez foarte mult ca persoana si pentru ceea ce face“, a adugat Cosmina.
Cosmina Pasarin este, fara indoiala, una dintre vedetele care au „evoluat“ la cele mai multe posturi tv. Ea a debutat, dupa cum se stie, la Pro TV, apoi a lucrat pentru Antena 1, dupa care a urmat telenovela de la Kanal D si „Prezentul Comic Telcabaret“ de la TVR. In prezent, Cosmina se afla pe punctul de a juca intr-un nou
serial, se pare la unul dintre canalele ce apartin trustului Intact. Artista a evitat sa dea prea multe amanunte despre acest proiect: „Momentan, suntem in negocieri. Nu-i vorba de o emisiune, ci de un serial, care nu va fi in nici un caz difuzat la Pro TV“. Pasarin a ramas de asemenea, pe „fir“, si cu TVR-ul. Contractul cu postul public pentru show-ul „Prezentul Comic Telcabaret“ i-a expirat, partile ajungand insa la o intelegere pentru prelungirea acestuia. Momentan, vedeta e in stand-by, urmand a decide in ce proiect se va implica. „In luna februarie ar trebui sa incepem din nou filmarile pentru emisiune. Am, de asemenea, si alte proiecte pentru acest an, unele dintre ele neavand insa legatura cu televiziunea“, a spus Cosmina.
„CORINA DANILA IMI E FOARTE DRAGA”
Cosmina Pasarin are, la randu-i, simpatiile sale in ceea ce priveste vedetele din televiziune. Prezentatoarea pe care n-ar refuza-o niciodata atunci cand este invitata la vreo emisiune este Corina Danila. „Corina imi este foarte draga. Nu pot spune ca suntem prietene foarte bune, ci doar ca o apreciez foarte mult ca persoana si pentru ceea ce face“, a adugat Cosmina.
`Mi s-a cerut sa fac un penis din aur`
Bijuteriile au fost dintotdeauna nelipsite din tinuta unei vedete, de multe ori "faimosii" showbizzului românesc ajungind sa se "bata" in coliere, inele sau cercei care de care mai fine si mai stralucitoare. Marian Petculescu, unul dintre "bijutierii vedetelor" ne dezvaluie, in exclusivitate, ce-au avut la git sau la mina citeva dintre VIP-urile autohtone si ce podoabe prefera acum. Chiar daca nu recunoaste cu nici un chip, considerind ca e "la fel ca toti ceilalti", Marian Petculescu nu e un bijutier obisnuit, ci unul cautat atit de oamenii de rind, cit si de vipurile consacrate. A debutat in "cea mai frumoasa arta" la virsta de doar 16 ani, si pina in prezent spune ca a lucrat "doar" citeva mii de obiecte, dar ii vor ramine in suflet verighetele pentru el si sotie, lucrate manual, din aur de 24 de karate, "pe care am sculptat foarte delicat frunze de stejar si ghinda". La capitolul clienti celebri, abia daca reusesti sa-i scoti citeva cuvinte "pentru ca altfel imi pierd clientela dar mai ales increderea in oameni". "Sa incepem cu Oana Zavoranu, glumeste bijutierul, careia i-am facut citeva lanturi, bratari si inele si care, dupa parerea mea are gusturi foarte bune in materie de bijuterii. A mai fost apoi Florin Calinescu, un om cu un IQ ridicat, in fata caruia parca nu-ti vine sa deschizi gura, care mi-amintesc ca mi-a comandat o frumusete de inel de dama cu un briliant consistent". I-au mai calcat pragul Aurelian Temisan si Vali Punga, ambii optind pentru podoabele din argint.
Medalion din aur alb pentru Salam
"Regele" manelelor, Adrian Minune a fost si el unul dintre clientii fideli al lui Marian "bijutierul", care a apelat la serviciile
acestuia pentru a-si micsora "citeva" ceasuri din aur
masiv. A venit si rindul lui Salam sa treaca pe la bijuteria sa, acesta comandindu-i un lant si medalion cu initialele sale, ambele din aur alb. Au urmat Bursuc, Dorel de la Popesti, care a devenit ulterior finul bijutierului dar si Bursuc, de bijuteriile acestuia uimindu-se chiar si Marian si nu in ultimul rind Dan Armeanca. "Stiu ca toata lumea crede in povestea aia cu manelistii care poarta lanturi de cinci kilograme
. Dar am sa va dezamagesc. Lautarii prefera aurul alb, ceasurile de firma bineinteles tot din aur si inelele cu pietre pretioase, in special cu briliante", marturiseste bijutierul.
Cap de cal si unghii false din aur
Cel mai mic obiect faurit de bijutier a fost un inel de numai un gram "care avea 64 de lipituri", la polul opus situindu-se o bratara barbateasca de 150 de grame. Printre obiectele "ciudate" care i-au trecut prin mina lui Marian "bijutierul" se numara pisicile, capul de cal, elefantii, degetare de cusut, dar si unghii false si chiar... un penis in erectie, toate confectionate din nobilul metal. "Daca lumea cere, n-avem ce face. Clientul nostru, stapinul nostru, glumeste Marian". Chiar daca are pe mina "tot aurul din lume", bijutierul marturiseste ca n-a purtat niciodata vreun obiect din pretiosul metal.
Medalion din aur alb pentru Salam
"Regele" manelelor, Adrian Minune a fost si el unul dintre clientii fideli al lui Marian "bijutierul", care a apelat la serviciile
acestuia pentru a-si micsora "citeva" ceasuri din aur
masiv. A venit si rindul lui Salam sa treaca pe la bijuteria sa, acesta comandindu-i un lant si medalion cu initialele sale, ambele din aur alb. Au urmat Bursuc, Dorel de la Popesti, care a devenit ulterior finul bijutierului dar si Bursuc, de bijuteriile acestuia uimindu-se chiar si Marian si nu in ultimul rind Dan Armeanca. "Stiu ca toata lumea crede in povestea aia cu manelistii care poarta lanturi de cinci kilograme
. Dar am sa va dezamagesc. Lautarii prefera aurul alb, ceasurile de firma bineinteles tot din aur si inelele cu pietre pretioase, in special cu briliante", marturiseste bijutierul.
Cap de cal si unghii false din aur
Cel mai mic obiect faurit de bijutier a fost un inel de numai un gram "care avea 64 de lipituri", la polul opus situindu-se o bratara barbateasca de 150 de grame. Printre obiectele "ciudate" care i-au trecut prin mina lui Marian "bijutierul" se numara pisicile, capul de cal, elefantii, degetare de cusut, dar si unghii false si chiar... un penis in erectie, toate confectionate din nobilul metal. "Daca lumea cere, n-avem ce face. Clientul nostru, stapinul nostru, glumeste Marian". Chiar daca are pe mina "tot aurul din lume", bijutierul marturiseste ca n-a purtat niciodata vreun obiect din pretiosul metal.
'Primul sarut a fost in clip'
Vedeta PRO TV Laura Cosoi a acceptat, in premiera, sa vorbeasca despre relatia pe care o traieste de cateva luni cu Smiley de la Simplu. Cei doi sunt parteneri in serialul 'Cu un pas inainte', iubiti in videoclip si si-au transferat si idila in viata
reala.
Libertatea: Cum a inceput relatia ta cu Smiley, avand in vedere ca amandoi erati atunci implicati in relatii serioase?
Laura Cosoi: Pe Andrei l-am cunoscut acum 8 luni, cand am inceput filmarile pentru serialul 'Cu un pas inainte'. Ne petreceam foarte mult timp impreuna si ne simteam bine unul in compania
celuilalt. Luam masa
in pauza de pranz, radeam si vorbeam despre orice. Asa s-a legat o prietenie foarte frumoasa care s-a transformat intr-o poveste de dragoste cam la o luna dupa filmarea videoclipului piesei 'In lipsa ta'. Practic primul sarut a fost in clip.
Cum v-ati indragostit, cine a facut primul pas?
Ne-am indragostit in timp. La inceput nu ne-am dat seama fiind atat de buni prieteni ca de fapt exista ceva sentimente profunde. Dar cu timpul am realizat si el a facut primul pas spre mine.
Ce iti place cel mai mult la Smiley? Ce te atrage la el?
Sunt foarte multe... unul dintre ele e faptul ca radem foarte mult impreuna! La filmare, la masa sau la film.
reala.
Libertatea: Cum a inceput relatia ta cu Smiley, avand in vedere ca amandoi erati atunci implicati in relatii serioase?
Laura Cosoi: Pe Andrei l-am cunoscut acum 8 luni, cand am inceput filmarile pentru serialul 'Cu un pas inainte'. Ne petreceam foarte mult timp impreuna si ne simteam bine unul in compania
celuilalt. Luam masa
in pauza de pranz, radeam si vorbeam despre orice. Asa s-a legat o prietenie foarte frumoasa care s-a transformat intr-o poveste de dragoste cam la o luna dupa filmarea videoclipului piesei 'In lipsa ta'. Practic primul sarut a fost in clip.
Cum v-ati indragostit, cine a facut primul pas?
Ne-am indragostit in timp. La inceput nu ne-am dat seama fiind atat de buni prieteni ca de fapt exista ceva sentimente profunde. Dar cu timpul am realizat si el a facut primul pas spre mine.
Ce iti place cel mai mult la Smiley? Ce te atrage la el?
Sunt foarte multe... unul dintre ele e faptul ca radem foarte mult impreuna! La filmare, la masa sau la film.
O nouă cicatrice? Adevărul Madonnei, ascuns sub ochelari fumurii
Cine ar vedea-o pe Madonna purtând în puterea nopţii ochelari de soare s-ar putea gândi că este o excentricitate din partea vedetei, dusă la extrem. La o privire mai atentă, însă, se pare că acei ochelari au o cu totul altă întrebuinţare, decât apărarea de razele puternice ale soarelui.
Regina muzicii pop a încercat să ascundă cu ajutorul fumuriilor accesorii o cicatrice mare la ochiul ei stâng, în timp ce părăsea Hotelul Claridges, din Londra, la ora 1.15 a.m, ora locală.
Nu este prima
dată când vedeta, care nu a recunoscut niciodată că şi-a făcut operaţie estetică, este zărită cu o astfel de cicatrice. Luna trecută, ea s-a aflat în aceeaşi situaţie, după ce a ieşit dintr-o clinică medicală din New York, ceea ce a condus la speculaţii că diva pop şi-a făcut un lifting facial.
Un chirurg plastician a întărit şi el această concluzie, spunând că, după felul cum arată şi este poziţionată cicatricea, ar putea fi vorba de o operaţie la nas sau la ochi. Madonna, care va împli 50 de ani în 2009, a declarat tot timpul că nu s-a lăsat niciodată pe mâna medicilor
esteticieni şi că este naturală 100%, iar pielea ei este fermă din cauza exerciţilor fizice pe care le face, dar şi a dietei macrobiotice pe care o urmează.
Regina muzicii pop a încercat să ascundă cu ajutorul fumuriilor accesorii o cicatrice mare la ochiul ei stâng, în timp ce părăsea Hotelul Claridges, din Londra, la ora 1.15 a.m, ora locală.
Nu este prima
dată când vedeta, care nu a recunoscut niciodată că şi-a făcut operaţie estetică, este zărită cu o astfel de cicatrice. Luna trecută, ea s-a aflat în aceeaşi situaţie, după ce a ieşit dintr-o clinică medicală din New York, ceea ce a condus la speculaţii că diva pop şi-a făcut un lifting facial.
Un chirurg plastician a întărit şi el această concluzie, spunând că, după felul cum arată şi este poziţionată cicatricea, ar putea fi vorba de o operaţie la nas sau la ochi. Madonna, care va împli 50 de ani în 2009, a declarat tot timpul că nu s-a lăsat niciodată pe mâna medicilor
esteticieni şi că este naturală 100%, iar pielea ei este fermă din cauza exerciţilor fizice pe care le face, dar şi a dietei macrobiotice pe care o urmează.
A murit Heath Ledger, starul din „Brokeback Mountain”
Uneori, gloria este plătită scump şi se termină pe neaşteptate. Heath Ledger, actorul nominalizat la Oscar pentru rolul din „Brokeback Mountain”, nu s-a putut bucura de celebritate. El a fost găsit mort, în locuinţa sa din New York.
Când menajera a intrat în apartament, marţi după-amiază, a avut parte de o privelişte cumplită: australianul de numai 28 de ani era gol, căzut lângă pat. Nu mai avea suflare. Aproape de el, anchetatorii au descoperit pastile şi de aceea iau în calcul ca posibilă cauză a morţii o supradoză de somnifere. Reprezentantul actorului consideră că este vorba despre o moarte accidentală, dar adevărul se va descoperi abia după efectuarea autopsiei, programată pentru miercuri.
Dacă în carieră toate păreau să îi meargă din plin, în dragoste nu era la fel. Anul trecut, el s-a despărţit de actriţa Michelle Williams. Ledger lasă în urmă o fetiţă de doi ani, pe Matilda, rol al iubirii dintre el şi colega sa de pe platourile de filmare la „Brokeback Mountain”.
Născut pe 4 aprilie 1979, la Perth, în Australia, Heath a devenit cunoscut în toată lumea datorită rolurilor interpretate în producţii precum „Povestea unui cavaler”, „Fraţii Grimm”, „Casanova” sau „Brokeback Mountain”.
Când menajera a intrat în apartament, marţi după-amiază, a avut parte de o privelişte cumplită: australianul de numai 28 de ani era gol, căzut lângă pat. Nu mai avea suflare. Aproape de el, anchetatorii au descoperit pastile şi de aceea iau în calcul ca posibilă cauză a morţii o supradoză de somnifere. Reprezentantul actorului consideră că este vorba despre o moarte accidentală, dar adevărul se va descoperi abia după efectuarea autopsiei, programată pentru miercuri.
Dacă în carieră toate păreau să îi meargă din plin, în dragoste nu era la fel. Anul trecut, el s-a despărţit de actriţa Michelle Williams. Ledger lasă în urmă o fetiţă de doi ani, pe Matilda, rol al iubirii dintre el şi colega sa de pe platourile de filmare la „Brokeback Mountain”.
Născut pe 4 aprilie 1979, la Perth, în Australia, Heath a devenit cunoscut în toată lumea datorită rolurilor interpretate în producţii precum „Povestea unui cavaler”, „Fraţii Grimm”, „Casanova” sau „Brokeback Mountain”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
